Nicolae Parvan a avut visul sau. Managerul general al Combinatului Siderurgic de la Calarasi a cheltuit energie si bani pentru a repune pe picioare combinatul si in special ceea ce el a crezut ca va putea tine sus stindardul siderurgiei calarasene: Laminorul de profile grele si sine de cale ferata.Si nu doar Parvan a crezut in viitorul sinelor de tren in Romania. SIF Muntenia si alaturi de ea alte aproape 400 de persoane au investit banii lor pentru acest vis, subscriind la oferta de obligatiuni
Nicolae Parvan a avut visul sau. Managerul general al Combinatului Siderurgic de la Calarasi a cheltuit energie si bani pentru a repune pe picioare combinatul si in special ceea ce el a crezut ca va putea tine sus stindardul siderurgiei calarasene: Laminorul de profile grele si sine de cale ferata.
Si nu doar Parvan a crezut in viitorul sinelor de tren in Romania. SIF Muntenia si alaturi de ea alte aproape 400 de persoane au investit banii lor pentru acest vis, subscriind la oferta de obligatiuni facuta de Siderca, la sfarsitul lui 1996. Imprumutul luat in acest mod purta o dobanda anuala de 57% din valoarea nominala de 20 mii lei/ obligatiune, dar subscriptorilor li se ofereau obligatiunile la un pret de 18.000 lei, ceea ce ducea randamentul obligatiunii la 63,51%.
Doar putine lucruri din cele planificate de Siderca si SITA Finance (acum Muntenia Global Invest), intermediarul ofertei, s-au intamplat in realitate. Cu ajutorul celor aproape cinci miliarde de lei atrase din emisiunea de obligatiuni, Siderca a reusit sa finalizeze investitiile necesare pentru a putea demara productia de sine, dar n-a mai avut bani sa finanteze productia, iar SNCFR n-a facut comenzile scontate de combinatul din Calarasi. Asa se face ca activitatea Siderca a fost oprita si la fel si platile dobanzii in contul obligatiunilor. Listarea acestora la Bursa nu a mai avut loc, iar Nicolae Parvan a parasit si el Siderca dupa ce incercarile de privatizare au esuat.
In februarie 2000 obligatiunile Siderca au devenit scadente, iar investitorii se asteptau sa-si vada macar banii inapoi, daca nu si dobanda restanta. Noul director general al Siderca, Gheorghe Scarlea, spune ca in luna mai vor incepe platile pentru subscriptorii persoane fizice, dupa ce in aprilie societatea a achitat tot unor persoane fizice aproximativ opt milioane lei. De acest lucru se va bucura, alaturi de alte cateva sute de subscriptori, si Ioan Doru Taracila, care, in postura de senator de Calarasi, a cumparat 20 de obligatiuni „pentru a da un exemplu de incredere in societate”.
Primii pe lista sunt persoanele fizice
Banii pe care Siderca ii datoreaza persoanelor fizice reprezinta totusi abia 10% din totalul datoriilor societatii in contul obligatiunilor, si Gheorghe Scarlea spera sa-i scoata din valorificarile de stocuri. Pentru SIF Muntenia va fi mult mai greu sa recupereze cele 3,69 miliarde lei investite in obligatiuni Siderca, fara sa mai vorbim de dobanda. Siderca are in momentul de fata datorii totale de peste 800 miliarde lei, la banci sau la buget, iar fata de aceasta suma cele aproximativ 13 miliarde lei pe care le are de rambursat in contul obligatiunilor (cinci miliarde valoarea obligatiuni si opt miliarde dobanzile restante) par o nimica toata.
Acestea indica un singur lucru zi de zi: cresterea datoriilor societatii. FPS, actionarul majoritar, n-are curajul sa inchida societatea de teama cuvantului „faliment”. SIF Muntenia, de asemenea actionar, ar putea cere in instanta declararea procedurii de faliment. Ar fi singurul mod in care si-ar putea recupera datoriile si, de asemenea, singura sansa ca cineva sa vina sa cumpere ca activ ceea ce odata a fost visul lui Nicolae Parvan sau al lui Doru Ioan Taracila : laminorul de sine pentru calea ferata.