2012 va fi un an „interesant“ pentru industria siderurgică locală, spun jucătorii din domeniu, care consideră că piaţa internă ar putea fi motorul revenirii sectorului.
Deşi pe fondul tulburărilor sociale și al instabilității marilor economii companiile din siderurgia românească fac planuri de reducere a costurilor pentru a-și proteja profitul, 2012 are toate şansele să fie primul an bun după o serie „neagră“ ce a debutat odată cu criza subprime din 2008. Avantajul decisiv ar putea fi piaţa locală a produselor siderurgice, evaluată la 2,7 miliarde de euro în 2011. „În siderurgie, cu siguranță vor exista companii care își vor rotunji veniturile, fiind în strânsă legătură cu producția, atât cea locală, cât și cea externă, ce deservește și influențează piața românească“, spune Marius Pintilie, managing director Königfrankstahl România, una dintre multinaționalele prezente în piața siderurgică românească. Și, la fel de sigur, vor exista companii care vor înregistra pierderi, tocmai din cauză că evoluția producției de produse siderurgice în 2012 va fi influențată, în principal, de piața externă a produselor plate. Pe acest segment, singurul producător prezent este ArcelorMittal Galați, parte din grupul controlat de miliardarul indian Lakshmi Mittal, care mai deține unități de producție la Hunedoara, Roman și Iași. „ArcelorMittal Galați exportă 70%-75% din producție, iar diferența de 25%-30% o vinde pe piața internă. În privința produselor lungi, 60% din producție se exportă, și 40% se vinde pe piața internă. Însă, la modul general, indiferent de evoluția piețelor internaționale, 2012 trebuie să fie anul recâștigării pieței interne de produse siderurgice“, subliniază Mircea Budur, director executiv al UniRomSider (Uniunea Producătorilor de Oțel din România). Iar revenirea pieţei locale pare a fi o realitate. Din datele UniRomSider, reiese că în anul 2012 sectoarele consumatoare de oţel vor crește cu doar 2,6%, iar consumul aparent de oţel (producţie internă, import şi export) va creşte relativ semnificativ abia în semestrul al doilea al acestui an. Pentru sector, chiar şi o creştere redusă este o veste bună, după ce din 2008 încoace consumul a scăzut în fiecare an. Ameninţările vin din exterior Producţia locală de oţel electric, deşi alimentată din surse interne cu principala materie primă (deşeurile feroase pentru retopire), este poziţionată geografic prea aproape de competitorii regionali. Turcia, care este cel mai mare importator de fier vechi din lume, influenţează decisiv piaţa locală, pentru că preţurile oferite de turci dictează şi preţul la care se pot aproviziona oţelăriile româneşti, explică Mircea Budur. Tot Turcia este şi principalul importator de oţel din România, iar anul trecut şi-a redus importurile. Drept urmare, în 2011, producţia de oţel brut din România s-a menţinut cu greu la nivelul de 3,5 milioane tone din anul anterior. Cel mai mare jucător de pe piaţa românească, ArcelorMittal Galați, a înregistrat o scădere a producţiei cu 13% faţă de 2010. Ca o paranteză, al doilea mare jucător pe această piață este grupul rus Mechel, care controlează trei combinate metalurgice și o oțelărie. „Prețurile oțelului au trecut, în ultima parte a anului 2011, printr-o scădere cauzată de lipsa cererii și, totodată, de sezonalitate. Totuși, în acest moment asistăm la o revenire a prețurilor“, adaugă Marius Pintilie. Revenirea se datorează atât prețurilor materiei prime, ce se situează încă la un nivel destul de ridicat comparativ cu începutul anului 2009, cât și diminuării capacităților de producție a unor siderurgiști din Europa. La veşti bune se aşteaptă şi Vasile Trotiuc, consultant A.T. Kearney, el estimând că volumul fizic de producție în 2012 va rămâne, probabil, la nivelul anului 2011. Scenariul negativ, adică scăderea producţiei, depinde mai ales de evoluţia economiilor europene puternice și de deciziile jucătorilor internaționali privind alocarea cotelor de producție pentru entitățile lor din România. „În cazul în care lipsa de lichidități pe fondul înăspririi condiţiilor de acordare a creditelor se acutizează, cu siguranță distribuitorii de produse metalurgice mici și poate chiar unii mijlocii își vor închide activitatea. În niciun caz, acest lucru nu este valabil și pentru companiile mari“, mai spune Marius Pintilie. O altă problemă a industriei este preţul energiei. Producătorul de aluminiu Alro Slatina a anunțat că ar putea închide o parte din capacitățile de producție dacă nu va putea contracta energia ieftină necesară pentru funcţionarea acestora, în urma declarării situaţiei de forţă majoră de către Hidroelectrica. În plus, cotaţiile aluminiului au scăzut cu 27% în trimestrul patru din 2011, faţă de trimestrul anterior. „Alro funcționează pe un plan de afaceri în care prețurile sunt constante. Dacă aceste prețuri nu coincid cu planul lor, atunci apar probleme“, subliniază Mihai Pop, partener la casa de investiții Osprey Partners. Deşi are momentan dificultăţi, Alro Slatina nu intenţionează să suspende complet activitatea.
Prețurile oțelului au trecut, în ultima parte a anului 2011, printr-o scădere cauzată de lipsa cererii și, totodată, de sezonalitate. Marius Pintilie, managing director, Königfrankstahl România.