Sidex Galati este incoltit pe piata interna de clientii sai si de prestatorii de servicii si furnizorii pe care i-a platit in tabla si alte produse. O multime de firme incearca sa vanda circa 150.000 tone de produse siderurgice marca Sidex, la preturi cu aproape o jumatate mai mici decat cele cerute astazi de combinatul de la Dunare.
Cateva sute de mici firme specializate in comertul cu tabla si alte laminate siderurgice, clienti traditionali ai combinatului, au stocat peste 100.000 tone de produse Sidex. Scaderea consumului intern si avalansa marfurilor similare din import au inasprit concurenta pe piata romaneasca, astfel ca vanzarile au fost din ce in ce mai slabe. Tabla galateana, ramasa in depozitele cumparatorilor, o concureaza pe cea scoasa la vanzare de producator.
In competitie cu Sidex au intrat si prestatorii de servicii ai combinatului, precum si furnizorii acestuia, platiti in principal in tabla: Romgaz, Conel, CFR, firme de transport fluvial, institute de proiectare si de cercetare etc. Aceste societati sunt, acum, in situatia de a arunca pe piata circa 50.000 tone de produse, ridicand oferta aditionala celei a combinatului la echivalentul vanzarilor pe o luna ale Sidex. Barterul, pe care fostii manageri galateni il considerau cea mai avantajoasa forma de plata atat timp cat nu dispuneau de lichiditati, s-a dovedit a fi o solutie cel putin nefericita.
Concurenta are un avantaj considerabil fata de Sidex: pretul mult mai mic. Marfa acumulata in stoc este oferita consumatorilor la preturile din 1998, an pe parcursul caruia Sidex si-a mentinut constante preturile de desfacere. De la inceputul acestui an insa, producatorul galatean a majorat in doua randuri preturile: in ianuarie, cu 13%, iar in martie, cu alte 30 de procente. Drept urmare, la poarta combinatului, marfurile Sidex sunt cu peste 45% mai scumpe decat in depozitele clientilor si ale celor platiti in produse.
Gigantul galatean este astazi mai vulnerabil decat oricand. Concurenta este pe cale sa-l elimine de pe piata, Conel se pregateste sa-i taie curentul, iar finantatorii internationali s-au suparat. O reducere a preturilor de desfacere, pentru alinierea la oferta concurentei, ar fi extrem de costisitoare. Cea mai mare parte a materiilor prime provine din import, iar sursele de finantare a productiei curente sunt constituite, in principal, din credite externe. Cresterea puternica a cursului dolarului a scumpit produsele fabricate, in 1999, la Galati. Cum rata inflatiei pe primele patru luni din acest an (circa 15%) este mult mai mica decat deprecierea leului fata de moneda americana (37%), depozitarii marfurilor Sidex fabricate in anul trecut nu ar fi nevoiti sa mareasca preturile decat cel mult cu cateva procente, corespunzatoare inflatiei. Chiar si in acest caz (putin probabil, din cauza supraofertei de laminate), decalajul de pret s-ar mentine consistent in defavoarea combinatului siderurgic.
Un al treilea pol al concurentei pe piata interna a produselor siderurgice din gama celor fabricate la Galati il formeaza importatorii. Marfurile provenite din Ucraina si Rusia dau tonul in ceea ce priveste preturile. Desi vand sub pretul de productie, producatorii slavi nu pot fi acuzati de dumping, pentru ca in Romania nu exista legislatie antidumping. Potrivit statisticilor Centrului Roman de Comert Exterior, in 1998 au intrat in tara 500.000 tone de laminate pe structura de produse a Sidex, in timp ce vanzarile totale pe piata interna ale combinatului galatean au insumat 1.350.000 tone.
Sidex nu are prea multe variante de aparare in fata atacurilor concurentei interne si externe. Rascumpararea marfii din propria fabricatie (procedeu folosit deseori, in astfel de cazuri, pe plan international) ar presupune cheltuirea unor sume imense, or, galatenii nu au bani nici pentru a plati o parte din datoria catre furnizorul de energie. Cresterea vitezei de circulatie a stocurilor – prin lansarea de oferte la bursele de marfuri – pare a fi singura solutie de moment.
Cat priveste viitorul, noii manageri ai Sidex par sa fi invatat ceva din experienta predecesorilor. Vanzarile cu plata la termen, fara garantii bancare, care au secat conturile combinatului, sunt de domeniul istoriei. Ramane de vazut daca nu este totusi prea tarziu.