Cunoscutul consultant politic, printre ai cărui clienţi s-au numărat Bill Clinton şi Ehud Barak, vorbeşte, într-un interviu acordat revistei Capital, despre carenţele politicienilor romåni în aceste vremuri de criză şi despre avantajele votului uninominal. Capital: Cum aţi ajuns să-i consiliaţi pe politicienii romåni?T.S.: Am venit în Romånia în iarna anului 2001 pentru a colabora cu preşedintele Traian Băsescu. Ne-am întålnit la Viena şi m-a convins s
Cunoscutul consultant politic, printre ai cărui clienţi s-au numărat Bill Clinton şi Ehud Barak, vorbeşte, într-un interviu acordat revistei Capital, despre carenţele politicienilor romåni în aceste vremuri de criză şi despre avantajele votului uninominal.
Capital: Cum aţi ajuns să-i consiliaţi pe politicienii romåni?
T.S.: Am venit în Romånia în iarna anului 2001 pentru a colabora cu preşedintele Traian Băsescu. Ne-am întålnit la Viena şi m-a convins să vin aici să lucrăm împreună. Treaba mea era să îl consiliez în legătură cu proiectele lui viitoare, ultimul dintre ele a fost strategia alianţei cu PNL. De-a lungul timpului, am colaborat cu mai mulţi oameni politici.
Capital: Cåt de ascultători sunt oameni politici? Înţeleg strategia propusă de un consultant şi nevoia de a-şi construi un brand pe termen lung?
T.S.: Rolul nostru nu este să le spunem policienilor ce să spună, ci mai degrabă să ne sfătuim şi să îi consiliem în alegerea celei mai bune strategii. Nu vorbesc doar de cazul Romåniei, la fel procedăm şi în Austria, Statele Unite sau Italia. Politicienii, la sfårşitul zilei, trebuie să aibă în jurul lor cele mai bune instrumente pentru a lua decizii, dar, pentru un politician serios, aceste decizii trebuie să vină în primul rånd din propriile convingeri, din valorile sale, din platforma partidului din care face parte. Primeşte alte informaţii de care ţine cont din rezultatele cercetărilor, primeşte informaţii de la consultanţii de campanie sau de la consultanţii săi politici. Un bun politician trebuie să ia în calcul toate aceste informaţii şi, la sfårşitul zilei, să decidă ce e mai bine să facă şi cum să abordeze o anumită problemă sau ce declaraţii să facă.
Eu aş fi foarte dezamăgit de unul dintre oamenii politici alături de care lucrez dacă i-aş indica ce să spună, iar el s-ar conforma şi ar declara presei exact acest lucru, fără să-l treacă printr-un filtru propriu. Pentru că eu nu pot să guvernez în locul său, eu pot doar să îi ofer un unghi de abordare.
Capital: Ce politician romån credeţi că are capacitatea de a deveni lider şi să fie perceput asemeni unui lider, aşa cum a reuşit, de exemplu, Barack Obama în Statele Unite?
T.S.: Pot să vă spun că sunt mulţi politicieni în Romånia care au trăsăturile de caracter necesare unui lider politic (…) Dar, să fii lider nu are neapărat legătură cu popularitatea, ci mai degrabă cu abilitatea acestor politicieni de a-i face pe oameni să îi urmeze. Am văzut o mulţime de politicieni extrem de populari, dar care, în final, nu au ajuns să fie aleşi. Nu cred că popularitatea este testul suprem. Aşa cum am spus, cred că testul pentru un politician este mult mai serios şi presupune ca el să aibă o strategie clară, să ştie cum să pună în faţă binele ţării şi al oamenilor, să aibă un plan cu soluţii pentru viitor şi să ştie cum să îl ducă la bun sfårşit. E un set complex de calităţi care te face să fi ales. Vă dau exemplul lui Nicolas Sarkozy, pe care îl consider un preşedinte foarte serios pentru Franţa, dar care a fost mai puţin popular şi, cu toate acestea, a fost ales preşedinte.
Capital: În ultimii cinci ani, aţi avut ocazia să-i urmăriţi pe romåni în campanie şi înafara ei. Ce calităţi îi determină să prefere un anumit om politic?
T.S. Cred că romånii nu se deosebesc de alte popoare în această privinţă şi îşi doresc ca politicienii să fie oameni oneşti, cărora le pasă de cei din jur şi de nevoile populaţiei, să aibă un program şi o viziune pentru viitor, oameni care pot face faţă crizei, dar, mai ales în astfel de momente, să fie calmi în faţa crizei. Mulţi politicieni nu au acest calm şi stabilitate pe care populaţia le cere.
Romånii au aceleaşi aşteptări de la politicieni ca în orice altă ţară din Europa de Vest. În trecut, în ţările Europei de Est, liderii puternici erau cei ce reprezentau aşteptările populaţiei pentru că oamenii aveau nevoie de o månă de fier să gestioneze problemele ţării. Cu trecerea anilor şi cu progresul economic, importanţa acestui atribut de lider puternic scade în ochii romånilor. Este un lucru bun şi demonstrează progresul electoratului romån, pentru că, de obicei, cånd o democraţie nu este dezvoltată, ai nevoie de acel „şerif“ care deţine controlul, iar odată cu dezvoltarea unei democraţii şi maturizarea ei, oamenii au încredere în sistem şi nu mai vor un lider care controlează totul, ci analizează la un om politic aspectele care le influenţează viaţa de zi cu zi.
Capital: Cåt de mult a schimbat strategia campaniei electorale sistemul votului uninominal?
T.S.: Pentru noi, lucrurile sunt puţin mai dificile, dar mai pline de provocări. Dacă înainte vorbeam de campanii pentru partide la nivel naţional, acum sunt sute de mici campanii, pentru fiecare colegiu, şi o mare campanie umbrelă. Trebuie să ştii să pui în balanţă nevoile şi dorinţele fiecărui candidat şi strategia partidului la nivel naţional. E greu, pentru că oamenii sunt văzuţi responsabili pentru propriile campanii. Noi, la nivel central, oferim cele mai bune instrumente de campanie candidaţilor, dar, practic, strategia este descentralizată la nivelul fiecărui colegiu. Am ales ca fiecare candidat să apeleze la propria strategie şi la ce consultanţi de campanie doreşte, pentru că nu am fi putut, de la nivel central, să ştim ce se potriveşte cel mai bine în toate colegiile şi regiunile ţării.
Practic, prin noul sistem de vot, campaniile se aseamănă cu cele din Statele Unite şi sunt mult mai democratice, pentru că, în final, oamenii îşi trimit proprii reprezentanţi în parlament, iar politicianul are astfel o responsabilitate mult mai mare faţă de alegătorii săi.
Capital: Tot mai multe partide, inclusiv PNL, au apelat în această campanie la candidaţi cunoscuţi din muzică, sport sau cultură. În final, credeţi că aceste vedete vor atrage mai mulţi alegători decåt un alt candidat?
T.S.: Teoretic, în sistemul uninominal, notorietatea îţi dă un avantaj din start în lupta pentru un loc în parlament. Dar nu îţi asigură neapărat victoria. Am văzut şi mulţi candidaţi tineri care nu sunt celebrităţi, dar care au campanii foarte puternice, ştiu să se apropie de alegători şi cred că, în final, vor face o surpriză plăcută. Pentru că, dacă ai un colegiu mic, ai avantajul să te poţi întålni cu alegătorii şi să fii mai apropiat de ei.
Consider un lucru benefic ca într-un partid să intre forţe noi. Din contră, dacă partidele vor să supravieţuiască şi să fie dinamice, trebuie să se reînoiască. Nu contează de unde vin aceste forţe noi, chiar dacă vin din sport sau cultură. Pe termen lung, partidele care se reînoiesc, care aduc forţe tinere, vor avea de cåştigat, vor avea succes, mai degrabă decåt cele care rămån cu aceeaşi bază de candidaţi.
CV Tal Silberstein
A studiat ingineria la Rensselaer Polytechnic Institute (Troy, NY) şi este licenţiat în acest domeniu la Universitatea din Tel Aviv. În anul 1998, a devenit managerul de campanie al lui Ehud Barak. În Romånia, Tal Silberstein a venit ca reprezentant al Greenberg, Carville & Shrum, companie americană de consultanţă şi strategie politică, a cărei fondatori au fost strategii lui Bill Clinton. În prezent, este managerul de campanie al Partidului Naţional Liberal şi este partener cu Dan Andronic în firma de Multimedia Political Communication, unde deţine 30% din acţiuni.
Printre clienţii actuali se numără şi preşedintele Serbiei, Boris Tadjici, cancelarul Austriei, Alfred Gusenbauer, premierul bulgar, Stanisev, şi premierul israelian, Olmert.