Jurnalista Sidonia Drăgușanu publica, sub titlul „Gura Evei”, în Gazeta Municipală din 22 august 1937, câteva rânduri despre destinul tragic al unei anume Ada Solo, care încercase să se otrăvească, dar fusese salvată:
„Ada Solo a intrat în istorie, a intrat în celebritate. O biată fată care cerea poate destinului o viață modestă, la adăpostul sgomotului și a publicității.
Dar destinul ei i-a oferit o groaznică caricatură a gloriei; a făcut-o celebră, popular, așa cum n-ar fi izbutit desigur, nici dacă reușea să facă teatru așa cum pare-se că dorea, nici dacă devenea șampioană sportivă.
Azi toată lumea știe cine e Ada Solo. Dar niciodată ea nu va mai fi de aci înainte Ada solo. Numele acesta nu mai poate fi rostit autonomy, simplu, așa cum se poate vorbi de Sofia Popescu de exemplu.
„Ada Solo, logodnica, iubita, concubine fiorosului asasin Sile Constantinescu…”.
Doar așa se mai poate rosti numele ei, doar în fraza aceasta, sau a alteia asemănătoare, poate fi încadrat. Groaznic destin”.
Dar cine a fost Sile Constantinescu și care îi erau păcatele pentru care pătimea și iubita sa?
Sile Constantantinescu era un fost student la chimie și un asasin odios care, în 1936, își sfârtecase părinții cu tesla, aopi le pusese cadavrele într-un cazan cu soda caustic, sperând că orice urmă a crimelor va dispărea.
A fost condamnat pe viață.
În primii ani de la instalarea comunistilor in Romania, Sile a facut vâlvã mare. Pedepsele deținuților condamnați în timpul regimului considerat de ei „bughez-reacționar” au fost amnistiate și deținuții de drept comun eliberați în masă. Printre ei, s-a aflat si criminalul Sile Constantinescu.
Comuniștii l-au numit la început comandant al închisorii din Craiova, plină cu deținuți politici anticomuniști, apoi în 1947, pentru o perioadă, l-au învestit în funcția de comandant pe țară al penitenciarelor.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric