Era o societate anapoda, în care părinții își turnau la Securitate copiii ca să păzească țara de ”grupuri dușmănoase”, iar unii copii erau transformați în informatori ca să-și toarne colegii care vroiau să evadeze din țară, se arată pe evz.ro.
Lupta pentru putere aduce mereu în discuție, în pragul campaniilor electorale, legăturile unor politicieni cu Securitatea. Unele sunt confirmate de CNSAS (forumul suprem), altele nu, iar despre altele adevărul iese la iveală la ani distanță.
Ieri, am aflat de la CNSAS că Nicușor Dan nu ar fi fost colaborator al Securității la 17 ani. Foarte bine. Dar e un subiect care merită incizat ca să descoperim cum s-a instalat boala trecutului și să cântărim dacă efectele au dispărut.
Trebuie să afle și generația de acum că mulți tineri din anii dictaturii comuniste, elevi și studenți, au încercat, după mintea și puterea lor, să se opună sistemului, să arate că își doresc o viață într-o societate unde există libertate și drepturi.
În arhivele CNSAS există documente ale Securității care demonstrează că liceenii și studenții generau probleme regimului, că exista o strategie de supraveghere bazată, în primul rând, pe informatori tot din rândul lor. Am consultat, de-a lungul timpului, câteva din aceste rapoarte, angajamente de colaborator, am discutat cu foști ofițeri de Securitate despre modul de întocmirea a dosarelor și am citit sute de pagini de memorii ale acestori lucrători, cei mai mulți de rang superior.
Cazul Nicușor Dan
La începutul lunii iunie 2024, cu câteva zile înainte de alegerile locale, în spaţiul public a apărut un raport care arăta că a fost întocmit de „Serviciul I – Securitatea Municipiului Bucureşti – Ministerul de Interne”. Purta titlul „Raport privind încadrarea informativă a cetăţenilor care se deplasează în Australia cu ocazia Olimpiadei Internaţionale de Matematică”. S-a spus că cineva din PSD i-a făcut bucata primarului Capitalei, aflat în campanie pentru un nou mandat. Din raport rezulta că Nicuşor Dan a colaborat cu Securitatea când avea 17 ani şi, în 1988, a dat note despre colegii săi din lotul olimpic de matematică. De asemenea, se preciza că „au început demersurile de recrutare a lui Nicușor Dan înainte de deplasarea în Republica Cuba”.
CNSAS a transmis ieri, 2 octombrie 2024, un comunicat prin care informează că n-au găsit nimic în acest sens în arhivele Securității aflate în custodia instituției, după ce s-a sesizat din oficiu.
„Dat fiind interesul public vă aducem la cunoştinţă că CNSAS a finalizat procedura de verificare a domnului Nicuşor Dan. În urma investigaţiilor în arhiva proprie şi a corespondenţei derulate cu partenerii instituţionali, nu au rezultat documente care să ateste calitatea de colaborator sau de lucrător al fostei Securităţi în ceea ce îl priveşte pe domnul Nicuşor Dan”.
E foarte bine că s-a verificat, dar mai ales că s-a comunicat public rezultatul de către CNSAS. Această informare are valoare istorică pentru generațiile de cercetători ce vor veni.
Un document CNSAS scoate la lumină acțiuni incredibile
Trebuie spus însă și altceva. Securitatea nu făcea angajament de colaborator minorilor. Știe acest lucru și CNSAS. Ofițerii recrutau anumiți elevi și îi foloseau ca informatori. Există documente în acest sens în fondul arhivat, provenit de la Securitate și primit de CNSAS de la SRI și SIE. Și am să dau un exemplu concret, deși sunt multe și incredibile. Ofițerii de Securitate consemnau în rapoartele lor activitățile plănuite sau organizate de ”grupuri dușmănoase”. Unul dintre aceste rapoarte, aflat acum în arhiva CNSAS, este datat 19 iunie 1972 și a fost întocmit de Direcția I a Securității, înglobată în Ministerul de Interne.
Interesant este că securiștii care au făcute anchetele nu i-au aruncat în pușcării pe elevii și studenții depistați că puneau la cale comploturi împotriva regimului comunist și a liderilor săi. Pe cei mai mulți i-au transformat în informatori.
Exemplele de cazuri sunt multiple în raportul din 1972, dar am să reproduc unul care mi s-a părut interesant.
Tineri arestați pe aeroportul din Tîrgu Mureș ca să nu fure avionul
„În cooperare cu I.S.J. Harghita, s-a trecut la identificarea numitei G.A. și după verificările prin care s-a stabilit activitatea și personalitatea celei în cauză, a fost contactată de organele noastre, declarînd că are cunoștință despre faptul că SOBESTER FRANCISC și TOTH CSONGOR din Tg. Mureș, intenționează să plece ilegal din țară.
Cu această ocazie, sus-numita a fost recrutată de organele noastre și i s-a dat sarcină să se prezinte la întîlnirea cu SOBESTER FRANCISC, la care acesta a chemat-o prin scrisoare pentru data de 8 sept. 1971. Paralel cu aceasta, numiții SOBESTER FRANCISC și TOTH CSONGOR au fost puși în filaj, stabilindu-se că la data și ora menționată în scrisoare, s-au întîlnit cu G.A., urcîndu-se în autobuzul care pleacă la Aeroport pentru cursa de avion Tg. Mureș – București, de la orele 20.20.
În incinta clădirii, G.A. a stabilit că din acest grup fac parte un număr de 7 persoane care deja se aflau acolo avînd bilete de avion pentru ruta de mai sus și că vor încerca să deturneze avionul în direcția Viena sau Munchen. Pe această bază, s-a trecut inițial la reținerea lui SOBESTER FRANCISC și TOTH CSONGOS, iar apoi au fost identificați și ceilalți membri ai grupului.
De precizat că majoritatea acestor tineri sînt repetenți sau cu rezultate foarte slabe la învățătură, provin din familii dezorganizate și nu au fost suficient supravegheați de școală și părinți”.
După cum se vede, în raport numele informatoarei este scris doar cu inițiale, tocmai pentru a fi protejată.
Olimpicul care muncea pentru Securitate
Recent am scris un editorial despre un personaj dubios, cunoscut prin 1995, despre care am bănuit că fie a fost ofițer de Securitate, fie colaborator foarte implicat, având în vedere averea de care dispunea. I-am descoperit adevărata fața grație cărții scrise de Liviu Tofan, fostul șef al Radio Europa Liberă, și de Ștejărel Olaru, publicată în acest an.
Autorii s-au documentat la CNSAS, au contactat o parte din foști securiști și colaboratori, precum și pe personajul principal, Teodor Zamfir, omul care a a făcut zeci de milioane de lei pentru Securitate și partid.
Cartea se numește „A fost ca-n filme. Cea mai mare afacere a Securității” și a apărut la Editura Omnium. Autorii au lucrat ani de zile la această carte, fiindcă cercetarea dosarelor îi conducea mereu către alte noi piste.
Cea mai mare afacere a Securității se referă la copierea ilegală de filme pe casete video, afacere clandestină din care a făcut parte și informatorul, devenit colaborator, Teodor Zamfir. În niciun document nu se spune că ar fi fost ofițer, deși el așa lăsa să se înțeleagă în anturaj. Autorii cărții devoalează cum a fost pusă la cale și dezvoltată afacerea cu videocasetofoane și casete cu filme la nivel de țară, cu aprobarea Securității și a Partidului Comunist.
La pagina 85 există informația că Teodor Zamfir a avut un ajutor de nădejde în copierea și închirierea de casete video în persoana unui olimpic la Fizică, devenit ulterior student la Politehnică.
„Dintre foștii colaboratori ai lui Dorel, probabil că Harry Szavu nu este cel mai tipic reprezentant al acelei categorii de personaje. Nu te aștepți să afli de la un fost traficant că, elev fiind, a obținut locul trei la Olimpiada Internațională de Fizică, sau că, în timp ce era un student bun și asculta regulat Radio Europa Liberă, în același timp era „băiat de stradă” (expresia lui) și cumpăra/vindea dolari la negru ca ocupație de bază. Dar așa a fost.
Când l-a cunoscut pe Dorel, în 1986, tocmai devenise student la Politehnică și, băiat sărac din provincie într-o capitală nu tocmai prietenoasă, trebuia să se descurce”.
Teodor Zamfir l-a atras pe olimpicul de la Fizică în rețeaua sa și l-a ajutat să-și amenajeze un ministudio de înregistrări de casete cu filme în căminul din Regie. Harry închiria casete studenților sau le punea seara filme, iar Zamfir afla tot ce se întâmplă în campus. Tot ce era important, raporta coloneilor din sistem care-l protejau.
Anapoda societate, urâtă dictatură, perpetuă ticăloșia.
