Acest "detaliu" ne este reamintit de discuţia-thriller despre aşa-numitul "plafon al datoriei" pe care Congresul este obligat încă o dată să-l mute la cote mai înalte. Este un fapt că SUA au pierdut o parte din încrederea pieţelor. De aceea tipăresc dolarii pe care nu-i pot împrumuta fără a oferi dobânzi ridicate. Motivul pentru care preferă să tipărească bani în loc să-i cumpere mai scump este acela că un ban mai scump ar împinge economia în recesiune. Recesiunea ar duce la contracţia veniturilor şi la amplificarea deficitului bugetar. Pentru a acoperi deficitul ar fi necesare împrumuturi încă şi mai mari, iar pentru a-l reduce ar fi necesar un program dur de austeritate care ar duce la înrăutăţirea recesiunii. Rezultatul acestui cerc vicios ar fi un faliment de tip grecesc, scrie RADOR.

Însă republicanii se opun tipăririi de bani şi creşterii datoriei deoarece doresc să zădărnicească programul de asigurare universală conceput de preşedintele Obama (Obamacare). Ei se tem că un astfel de program va crea condiţii de supremaţie electorală permanentă a Democraţilor. Ei ştiu însă în acelaşi timp că, dacă nu va fi mutat continuu "plafonul datoriei", atunci statul american nu se va putea împrumuta pentru a plăti obligaţiunile scadente. Şi de ce trebuie plătite toate obligaţiunile scadente? Pentru că acestea au fost cumpărate de bănci deoarece toate băncile sunt obligate să investească în "sigurele" titluri de state. Titlurile de stat trebuie, prin urmare, să fie achitate deoarece băncile le utilizează drept garanţie pentru a atrage capitalurile pe care le distribuie apoi spre finanţarea economiei reale. În paralel, titlurile de stat "participă" la contracte nenumărate care formează o împletitură complicată de obligaţii financiare internaţionale. Prin urmare, încălcarea unei obligaţii de plată poate lovi sistemul bancar internaţional şi poate zgudui economia mondială în acelaşi mod "haotic" cu cel al bătăii din aripi a unui fluture la Paris care poate provoca un taifun în Hawaii.

Soluţia pentru America este, desigur, "dezvoltarea". Toţi invocă zeii dezvoltării. Cum însă să se producă minunea progresului când producerea de bunuri şi dezvoltarea inovaţiilor au "migrat" în Asia şi când marile instituţii financiare "joacă jocuri de noroc" cu lichiditatea excesivă a monedelor şi cu acţiunile pieţelor emergente? Concluzia este că fără reformularea regulilor globalizării, economia americană, indiferent de câţi bani va tipări şi de cât de sus va urca "plafonul datoriei", va prezenta din ce în ce mai multe "simptome greceşti".
Sursa: RADOR

Citiți și:

Fitch vrea să retrogradeze SUA
Deutsche Welle a scris recent că în fruntea puternicului sistem american de bănci centrale se va afla în curând în premieră o femeie. Politica banilor ieftini nu se va încheia însă odată cu venirea sa.

efia Federal Reserve înseamnă pentru piețele financiare cea mai importantă funcție din domeniu. Fed decide dobânda de referință pentru principala valută internațională – dolarul american -, dar și cu privire la cantitatea de bani pompați în piețele financiare. O funcție cu o mare putere, dar cu o și mai mare răspundere.
Economista Janet Yellen va prelua în curând acest job, prima femeie în această poziție în istoria de aproape 100 de ani a Fed. Aceasta este însă singura premieră, întrucât Yellen va continua politica banilor ieftini, promovată de predecesorul ei, Ben Bernanke. Yellen este de peste trei ani vicepreședinte al Fed, deci adjuncta lui Bernanke.

Mai multe detalii aici: Janet Yellen – noua stăpână a banilor