Mi se întâmplă destul de rar să găsesc vreun motiv de laudă la adresa sindicaliștilor, însă anunțul făcut zilele trecute de președintele BNS, Dumitru Costin, chiar merită felicitări.
Ideea de a reuni mai multe sindicate într-o singură mișcare este atât de revoluționară și contra-intuitivă în țărișoara în care dezbinarea se simte prin toate cotloanele, încât merită salutată chiar și în ipoteza în care va rămâne la stadiul de proiect. Dacă vom avea o fuziune a Blocului Național Sindical cu Sindicatul Cartel Alfa și CNSLR Frăția, arhitectura dialogului social în România va fi schimbată fundamental. De ce ar fi nevoie de strângerea rândurilor sindicaliștilor? În primul rând, pentru că vă pot confirma prin numărătoare proprie prezența unui număr de doar aproximativ 500 de persoane în jurul Parlamentului taman în ziua în care se decidea ciopârțirea salariilor de la stat, otova, cu 25%. Vă pot oferi o cifră comparativă – în momentul în care guvernul britanic a interzis vânătoarea de vulpi au ieșit în stradă un milion de oameni. Mai are rost să mai adaug ceva aici? Poate doar că mulți lideri sindicali suferă de lipsă cronică de credibilitate – uneori absolut meritat.
Loviturile s-au întețit sistematic în ultima vreme: ineficiența acțiunii lor legată de adoptarea Codului muncii în variantă guvernamentală, scandalurile cu averile personale, anchetele care scot la iveală matrapazlâcuri cu patrimoniul sindical.
Totuși, o întărire a mișcării sindicale fără o contra-pondere în zona întăririi patronatelor poate fi extrem de dăunătoare pentru România. Ideea nu este de a nu întări sindicatele, o coeziune mai mare este benefică, însă trebuie întărite în paralel și patronatele. Efectele dezechilibrului între puterea mai mare a sindicatelor și puterea simbolică a patronatelor s-au văzut în 21 de ani în modalitatea în care a fost gândită legislația muncii. Există o singură excepție notabilă: ultima revizuire a Codului muncii. Am asistat, de asemenea, la mai multe scene demne de Stan și Bran, în care unii secretari de stat mai puțin pregătiți, după câteva luni în funcție, intrau în dialog cu sindicaliști vechi, blindați cu articole și paragrafe de lege chițibușate chiar de ei; măturau pe jos efectiv cu guvernanții la capitolul cunoștințe legate de legislația muncii.
Dacă tot se restructurează sindicatele, ar trebui regândit întreg sistemul de dialog social din România, în lumina ultimelor modificări din Codul muncii. Vor urma, fără doar și poate, în rafale scurte: Legea Sindicatelor, Legea Patronatelor și Legea Dialogului Social. Sper să urmeze și o reformă serioasă a CES-ului prin care diverse personaje bizare care nu reprezintă pe nimeni să lase locul unor personalități credibile, care pot interveni eficient în dialogul cu autoritățile în legătură cu diverse proiecte de acte normative. Pare un subiect „aerian“, însă ține de modalitatea în care fiecare salariat al acestei țări este tratat, de modul în care i se respectă drepturile și de modalitatea în care se pot echilibra interesele patronatului cu cele ale angajaților.
Răzvan Orășanu a fost consilier al primului-ministru în perioada 2005-2009