imparte in trei: cea mai mare parte ramane la dispozitia sindicatului – aproximativ 90%, in vreme ce diferenta finanteaza federatiile – cam 4%, si confederatia, care trebuie sa se multumeasca cu restul. „Sindicatele si confederatiile o duc inca bine cu banii, probleme se resimt la nivelul federatiilor, care si-au pierdut in mare parte din membri”, spune Petru Dandea, vicepresedinte al Cartel Alfa. Ferite cu totul de probleme nu sunt, insa, nici sindicatele, mai ales cele care au sub patru mii de membri, pentru ca ele cheltuie tot ce incaseaza pentru achitarea salariilor liderilor, secretarei si femeii de serviciu. In felul acesta, sindicatele mici se vad nevoite sa apeleze la diferite artificii – plata liderilor de sindicat de catre patron, spre exemplu, pentru a nu-si da toti banii de care dispun pe cheltuielile „legate de forta de munca”. Nici confederatiile nu sunt cu totul straine de orice griji, deoarece sumele pe care trebuie sa le rezerve pentru achitarea salariilor la acest nivel sunt incomparabil mai mari. Salariatii confederatiilor trebuie sa fie platiti bine, pentru ca altfel devin vulnerabili si pot fi oricand racolati in structurile guvernamentale. In plus, din cate se poate remarca, doar 60% din bugetul de venituri si cheltuieli al unei confederatii este asigurat din cotizatii, diferenta fiind procurata de liderii confederali, lucru care presupune asumarea de catre acestia a unor obligatii care nu vor fi achitate neaparat in bani. Dovada: diferitele aranjamente realizate de sindicate cu partidele politice sau cu diverse institutii. La toate acestea se adauga necesitatea constituirii unui fond de greva. Cu cat sunt mai multi bani in acest fond, cu atat sindicatele pot face presiuni mai puternice asupra patronatului, ramanand in greva pe o perioada mai mare.In aceste conditii, este extrem de important ca sindicatele sa realizeze cele mai bune plasamente, care sa le aduca cea mai mare multiplicare a banilor lor. Pana in prezent, acestea au preferat sa depuna banii de care dispuneau in banci, data fiind instabilitatea de pe piata fondurilor de investitii. Scaderea dobanzilor la banci ar trebui sa le schimbe atitudinea fata de bani. Sunt sindicate care se gandesc sa plaseze banii in actiuni cumparate prin intermediul fondurilor de investitii, in vreme ce altii se gandesc sa modifice modul in care banii sunt repartizati intre cele trei niveluri de sindicalizare – sindicate, federatii si confederatii. „Pentru moment, preferam sa ne plasam fondurile in banci pentru ca, in situatia unui conflict de munca, avem nevoie rapid de lichiditati”, spune Ovidiu Jurca, vicepresedinte al Blocului National Sindical (BNS). „Fondurile de investitii sunt un mod de plasament valabil si de perspectiva, insa ar trebui sa avem la dispozitie mai multi bani”, mai precizeaza acesta. In schimb, un alt lider sindical al BNS, Suba Arpad, crede ca viitorul este reprezentat de fondurile de investitii, motivand ca asa au procedat si sindicalistii din Statele Unite ale Americii sau din Europa pentru a-si inmulti banii. Petru Dandea, vicepresedintele Cartel Alfa, vede rezolvarea problemei venind dintr-o mai justa repartitie a cotizatiei. „Raman prea multi bani la baza”, spune si Sabin Rusu, secretar general al CSDR, precizand ca CSDR urmeaza sa ia o decizie la finele lunii ianuarie 2005. O alta sursa de venit a sindicatelor si o investitie sigura este reprezentata de SIND Romania, care reuneste toate bazele de odihna si tratament ale fostului UGSR. Din pacate, sindicatele au preferat sa incaseze dividende in loc sa lase profitul pentru investitii. „Formula actuala de organizare a SIND Romania nu este eficienta. S-a mai luat in discutie si divizarea si acordarea managementului unei firme serioase, eventual din afara tarii”, spune Marius Petcu, presedintele CNSLR- Fratia.Cu alte cuvinte, daca nu isi vor gestiona cu mai multa atentie banii si nu vor lua deciziile la timp, sindicatele ar putea esua in realizarea scopurilor lor: apararea intereselor membrilor.