In 1990, Brasovul era al doilea mare centru industrial al Romaniei. Aproximativ 174 de mii de oameni lucrau in industrie, ceea ce reprezenta aproape 60% din totalul fortei de munca din judet. In 1996, cu un an inainte ca procesul de restructurare sa inceapa, numarul celor care lucrau in industrie s-a redus la 126 de mii de persoane. In tot acest timp ponderea lucratorilor din industrie s-a diminuat pana la 46%. Guvernul a anuntat ca anul acesta restructurarea industriei va continua in forta. Daca tot acest proces nu este insotit de un program de protectie sociala, aici pot izbucni oricand conflicte sociale.
Daca acum o luna Radu Sarbu, presedintele FPS, se batea cu pumnul in piept ca lichideaza intreprinderile brasovene Roman si Tractorul in cazul in care acestea nu se privatizeaza pana la jumatatea lunii februarie, acum situatia este radical schimbata. Mitingul muncitorilor de la Roman, care se desfasura chiar in timpul in care minerii pareau de neoprit in drumul lor spre Bucuresti, l-a determinat pe presedintele FPS sa declare ca cele doua intreprinderi nu vor fi lichidate intrucat pentru ele exista potentiali cumparatori. Sindicatele brasovene au inteles ca numai cu actiuni in forta pot obtine ceva de la Guvern. Iar rezultatul negocierilor dintre Radu Vasile si Miron Cozma le-a intarit aceasta opinie. In acelasi timp, Guvernul a inteles ca nu este de gluma cu sindicatele de aici.
Marii colosi industriali Roman si Tractorul au mari datorii, iar in ultimii ani au facut disponibilizari masive. Desi pare asemanatoare, situatia celor doua uzine este diferita. Tractorul are cereri la export pentru 26 de mii de tractoare pe an (dar nu poate construi mai mult de 10 mii), credite subventionate si beneficiaza de un puternic lobby politic. Muncitorii de la Roman cred ca l-au luat pe Dumnezeu de picior atunci cand prind o comanda de la Armata pentru cateva sute de camioane. Fabrica nu are parte de credite, iar numarul camioanelor contractate la export este nesemnificativ. Roman SA este o societate care, in mare parte, este dependenta de comenzile Armatei, Ministerului de Interne sau ale altor institutii bugetare. Cum in ultimii ani bugetul a scazut, si comenzile catre Roman s-au diminuat de la an la an. Astfel, daca in 1989 intreprinderea brasoveana producea aproximativ 13.000 de camioane, acum fabrica putin peste o mie. Cum era si normal, aceasta reducere a productiei a determinat si o reducere a numarului personalului. Astfel, dupa 89, aproape 14 mii de muncitori au trebuit sa plece de la Roman.
Dar situatia de la Roman poate fi generalizata la nivelul intregului oras. Aproape 18 mii de persoane disponibilizate de cele 30 de societati brasovene au beneficiat de plati compensatorii. Multe dintre acestea proveneau din zona Moldovei si, ca atare, au luat banii dati de Guvern, si-au vandut apartamentele si au plecat in locurile de bastina. Cei care au ramas fie si-au gasit altceva de lucru, fie si-au deschis afaceri, fie ingroasa si acum randurile somerilor. Doar aproape doua mii dintre ei au preferat sa ia toti banii oferiti de Guvern conform Ordonantei nr. 9 si sa inceapa o afacere. Iar 90% dintre acestia au preferat comertul. Insa putini au reusit. Lipsa banilor le-a adus repede falimentul.
Lucratorii din industria de aparare sunt invidiati
Toate disponibilizarile au fost facute la cerere. Majoritatea celor care s-au inscris pe lista sunt persoane in varsta, care au vrut sa profite de efectele legii pensionarii anticipate. Aceasta prevedea posibilitatea pensionarii cu cinci ani inainte de termen (in conditiile unei vechimi de 25 de ani la femei si 30 de ani la barbati).
Cei care nu s-au inscris pe lista de disponibilizari au invatat din ceea ce li s-a intamplat celor care au preferat somajul. Ca atare, acum tin cu dintii de locurile de munca. „De aici vine si conflictul. Nemultumirea e mare pentru ca, din motive economice, locul de munca devine tot mai nesigur.”, ne spune Anghel Vasile, liderul Sindicatului Independent Miscarea 15 Noiembrie.
Pe de alta parte, diferentele care apar intre intreprinderile orasului ii nemultumesc pe muncitori. „Cei care lucreaza in industria de aparare stau acasa si primesc 75% din salariu. Cand contractul colectiv de munca se apropie de sfarsit, trag o greva spontana si totul se rezolva. Ma intalnesc la bere cu vreunul care lucreaza la Metrom sau la Tohan Zarnesti si rade de mine ca eu muncesc in vreme ce el sta acasa, primeste salariu si are si timp de taximetrie”, ne spune revoltat unul dintre muncitorii de la Roman, care tocmai venea la lucru. Motivele situatiei explozive de la Brasov au in principal aceleasi cauze ca si in Valea Jiului. Lipsa unui program clar de protectie sociala, intr-o zona in care majoritatea intreprinderilor au probleme economice, duce la probleme sociale.
Conflictul
poate fi evitat
Acolo unde un astfel de program a existat, asemenea probleme n-au aparut. Este cazul localitatii Sacele, care se afla la mai putin de zece kilometri de Brasov. Cu toate ca este o zona monoindustriala, care depinde de fabrica Electroprecizia Sacele si care a fost afectata de disponibilizari, aici n-au fost demonstratiile de forta. Motivul: a existat un program serios de reconversie sociala, care a beneficiat de fonduri Phare de aproape 1 milion de ECU. La conceperea acestuia au participat sindicatele, patronatul si autoritatile locale. Ca atare, mai intai a fost facut un studiu asupra pietei fortei de munca, optandu-se pentru organizarea de cursuri pentru meseriile care erau cerute. Electroprecizia Sacele are totusi o situatie economica radical diferita de cea de la Roman. Anul trecut, productia a crescut cu 30%, iar comenzile de la export sunt in proportie de 60% platite in avans. Cu toate acestea, disponibilizarile au fost si aici masive, aproape o treime dintre angajati fiind trecuti in somaj. Insa efectele sociale au fost aproape nule.
Restructurarea intreprinderilor brasovene poate provoca tulburari. „Daca Roman sau Tractorul sunt inchise, in Brasov vor aparea probleme. Numai restructurarea de la Roman afecteaza vreo 50-60 de agenti economici. Cum efectele se vor propaga pe orizontala, mineriada recenta poate fi un joc de copii pe langa ce se poate intampla aici”, apreciaza Anghel Vasile, liderul Sindicatului 15 Noiembrie.
Disponibilizatii de la Roman au succes la taraba
Sapte fosti lucratori la Roman SA au preferat sa se treaca pe lista de disponibilizare si sa intre in afaceri. Acum o duc bine si nu regreta ca au plecat. Unii dintre ei vor chiar sa se extinda.
Pentru Mircea Cioinaru, Ordonanta nr. 9 a fost o adevarata mana cereasca. El a fost ultimul muncitor de la Roman, unde a lucrat ca frezor, care a preferat sa se inscrie pe lista de disponibilizari si sa-si porneasca o afacere pe cont propriu. Asa ca si-a deschis o taraba in piata si vinde produse alimentare. „Cred ca sunt facut pentru comert. Mi-am deschis taraba doar pentru a face rost de bani. In viitor cred ca o sa ma extind si o sa-mi fac un magazin serios”, ne-a spus Cioinaru. Si-a luat cele 12 salarii, a facut o asociatie familiala si a intrat in afaceri. Pe langa cele zece milioane de lei primite conform Ordonantei nr. 9, a mai avut si el niste bani pe care i-a investit in marfa. Dupa trei luni si-a facut firma. „O asociatie familiala nu poate avea angajati. Cand mi-am facut firma am angajat tot o fosta lucratoare de la Roman, pe post de vanzatoare. Acum ma ocup doar de aprovizionare. Ma scol cand vreau si imi stabilesc programul dupa cum doresc eu”, a continuat fostul lucrator de la Roman. Acum este multumit si sustine ca o duce mult mai bine decat inainte. In aceeasi piata, alti sapte fosti colegi de-ai sai, care au fost si ei disponibilizati, se ocupa cu acelasi lucru. Tarabele lor sunt pozitionate in centrul pietei si ca atare au o vanzare mai buna. Daca Cioinaru vinde de aproximativ un milion de lei pe zi, colegii sai au venituri de doua-trei ori mai mari. Unul dintre ei este hotarat sa renunte. Insa ceilalti nu regreta ca au plecat de la Roman. r
