CNSLR – Fratia, CDSR, Cartel Alfa si BNS dau un ultimatum Executivului. Ori accepta lista revendicarilor coalitiei sindicale ori se trezeste cu patru milioane de oameni (cati spun sindicalistii ca reprezinta) in strada. Nimic nou sub soare. Noutate este doar coalizarea celor patru centrale sindicale si lista revendicarilor. Liderii sindicali se ocupa razant de problemele lor specifice sau, mai bine spus, de ceea ce ar trebui sa-i intereseze, zabovind indelung asupra unor revendicari care nu-i privesc. Cer modificarea functionarii FPS, publicarea listelor cu membrii AGA si CA de la toate societatile comerciale cu capital de stat, schimbarea politicii fiscale, revizuirea sistemului de tarifare si contractare pentru energia electrica, termica, gaze, apa, benzina, transport, comunicatii, astfel incat tarifele sa scada, urgentarea elaborarii politicilor macroeconomice si rezolvarea blocajului financiar.
Populismul si nota politica sunt evidente. Practic, centralele sindicale someaza Guvernul sa dea drumul tiparnitei de bani (indexarea salariilor), sa nu respecte deficitul bugetar angajat (relaxarea fiscalitatii, aplicarea Legii tichetelor de masa etc.), sa stearga sau sa reesaloneze datoriile intreprinderilor de stat. Liderii pun pe tapet si modificarea Legii electorale si a Constitutiei. Daca nu li se da satisfactie, nu mai stau la discutii si scot romanii in strada.
Cei patru care sperie Guvernul sunt principiali, inflexibili si duri pana la interesul propriei tagme. Nu sufla o vorba despre complicitatea la dezastrul economic in care se afla Romania, despre balciurile iscate la fiecare tentativa de restructurare a intreprinderilor importante, cand, brat la brat cu managerii, isi apara indarjiti sinecurile si intersele de familie. De ce ar face-o? Conjunctura le este prielnica. Abil manuita, nemultumirea populara ii poate propulsa printre cei pe care astazi ii santajeaza.