Seamănă cu un infarct. O durere severă în piept şi eventuale modificări vizibile la electrocardiogramă. Numai că arterele coronare nu prezintă obstrucţii semnificative. Diagnosticul de „inimă sfâșiată” sau dacă preferați, conform științei, sindromul Takotsubo se poate vedea şi din forma pe care o ia ventriculul stâng, care devine ca un vas burtos cu gâtul îngust.

Daunele sunt concentrate în regiunea apicală a inimii, deoarece acolo este localizată disfuncția, iar inima capătă forma caracteristică a unui coș pentru colectarea caracatiţelor mici, pe care japonezii le numesc Takotsubo. Cele mai expuse riscului sunt în special femeile care au trecut de vârsta menopauzei şi chiar dacă daunele sunt, de obicei temporare, boala poate fi potențial letală iar, potrivit unui studiu realizat la Universitatea Monash din Melbourne, riscul de mortalitate ar fi de nouă ori mai mare la femei, scria La Stampa.

Știința spune că în mai puțin de zece dintr-o sută de cazuri de infarct miocardic nu este afectată artera coronară. Unii pacienți sunt diagnosticați cu sindromul inimii frânte, în timp ce alții rămân nediagnosticați. În acest sens, pentru a facilita diagnosticul precoce, ar putea fi util un RMN al inimii, cel puțin conform unei cercetări a Institutului Karolinska din Stockholm, publicată în revista JACC Cardiovascular Imaging.

Ce se întâmplă cu inima?

Pe scurt: știința încearcă să înţeleagă secretele acestei afecțiuni care afectează în principal femeile şi pentru care nu există încă certitudini. Se știe de mult că, în termeni generali, tensiunea emoțională puternică duce la o creștere a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, două mecanisme care tind să afecteze placa aterosclerotică prezentă în una, sau mai multe artere coronare.

Numai că în cardiomiopatia Takotsubo, sau sindromul inimii frânte, arterele nu sunt blocate. Afecțiunea se caracterizează printr-o reducere a funcției cardiace, foarte probabil legată de stres și care prezintă aceleași simptome ca un atac de cord.

Deci, cum apare imaginea și ce se întâmplă în creierul celor care dezvoltă sindromul? Cercetările efectuate până în prezent arată că această reacție care afectează muşchiul inimii şi care este consecinţa unui stres recent, cum ar fi un furt în casă, sau un doliu brusc, ar fi rezultatul unui mecanism în cascadă care îşi are originea în sistemul nervos și care poate fi diferit de la o persoană la alta.

Misterul este elucidat de un studiu asupra metabolismului celular puiblicat în European Heart Journal, cercetare care a examinat scanările de imagini cerebrale a 41 de persoane care au dezvoltat apoi un sindrom Takotsubo, comparându-le cu cele obținute de la 63 de subiecți fără probleme specifice. Rațiunea acestei investigații este simplă: în general, zonele creierului cu o activitate metabolică mai mare sunt cele care sunt utilizate cel mai mult, iar atunci când este detectată o „acțiune” mai intensă în zonele implicate în răspunsul la stres, este posibil ca unele persoane predispuse să aibă  o implicare emoțională mai mare.

Studiul, coordonat de Ahmed Tawakol, de la Spitalul General din Massachusetts, a arătat că o „cheie” a procesului patologic ar sta în activitatea amigdalei: atunci când aceasta se intensifică ca răspuns la stres, ar crește riscul dezvoltării unui Takotsubo într-un timp mai scurt. Dacă, pe de altă parte, există reacții mai lente, sindromul poate apărea în următorii ani.

Pe scurt: sindromul nu ar fi doar rezultatul unui eveniment rar și teribil, cum ar fi moartea unui soț sau a unui copil, așa cum spun exemplele clasice, ci, potrivit experților americani, ar exista subiecți predispuși, pentru care până şi expunerea la factori de stres mai frecvenţi, cum ar fi un diagnostic îngrijorător, sau o fractură, pot avea probleme cardiace.

Prin urmare, în sindromul Takotsubo, stresul poate fi forța motrice a problemelor cardiace. Iar inima este supusă unei adevărate furtuni de catecolamine care se menține în timp și duce la o creștere prelungită a cererii de oxigen de către celulele miocardice. Rezultatul este că într-un final, inima nu mai are putere de contractare și apar simptomele.

Adrenalina și noradrenalina produse de glandele suprarenale ca răspuns la stres provoacă de fapt leziuni ale miocardului, nu datorită formării ocluziilor de-a lungul arterelor coronare, ci datorită unei cereri anormale de energie de către celulele miocardice. Acest mecanism, pe lângă stresul economic, social și emoțional, poate fi legat de un doliu și se manifestă în zilele imediat următoare pierderii. În acest sens, pandemia Covid-19 adaugă un risc suplimentar.

Potrivit cercetărilor publicate recent pe Jama Network Open, coordonate de Ahmad Jabri de la Cleveland Clinic, în perioada pandemiei, în două spitale din statul Ohio au existat semnificativ mai multe cazuri (de patru ori mai multe) de Takotsubo, comparativ cu perioada pre -Covid: mortalitatea nu s-a schimbat, însă spitalizările au fost mai lungi în perioada pandemiei.

Tratamentul? Personalizat, în funcţie de caz

În ceea ce privește terapiile, potrivit experților, în faza iniţială este necesar să ne comportăm așa cum procedăm cu un infarct clasic, aşadar rapid și bine.

„Primul lucru care trebuie făcut la pacienții cu sindrom Takotsubo este o angiografie coronariană, deoarece acest sindrom este prezent la 1-3% din toți pacienții spitalizați pentru un fals atac de cord STEMI (o afecțiune electrocardiografică tipică unor forme de ischemie care diferă de NStemi infarct) – explică Ciro Indolfi, președintele Societății Italiene de Cardiologie – din moment ce sindromul Takotsubo nu implică o obstrucție coronariană, este necesar ca diagnosticul să demonstreze un arbore coronarian lipsit de tromboză acută.

În ceea ce privește terapia, trebuie subliniat faptul că nu există linii directoare privind tratamentul sindromului Takotsubo. Terapia de fază acută depinde în mare măsură de starea funcției ventriculare stângi și se bazează empiric pe medicamente de susținere, cum ar fi inhibitori ai ECA, diuretice și beta-blocante. Deși cauzele sindromului Takotsubo nu sunt complet clare, activarea sistemului nervos simpatic a fost documentată în mod constant.

Pe această bază, chiar și în absența unor recomandări specifice, în absența contraindicațiilor ar putea fi rezonabil să se administreze medicamente beta-blocante, cel puțin până când se normalizează disfuncția ventriculară stângă. În caz de decompensare acută severă, poate fi necesar să se utilizeze sisteme mecanice pentru susținerea circulației arteriale (cum ar fi un balon intra-aortic sau o turbină). Sindromul Takotsubo rămâne în continuare un mister în anumite privințe. În faza acută a bolii, singura certitudine pentru acești pacienți este necesitatea internării într-o unitate de terapie cardiologică, clasica UTIC, pentru a preveni posibile consecințe grave sub formă de aritmii cardiace”.

Sursa foto: Dreamstime