Sindromul zilei de duminică după-amiază? Așa se fragilizează democrația în Europa de Est
Peste circa trei decenii, se pare că aceste țări, de la Marea Baltică în Balcani, se confruntă cu temutul sindrom al zilei de duminică după-amiază: oboseală, dezamăgire și pesimism, toate traducându-se într-o stare proastă de sănătate; cea a democrației, scrie elconfidencial.com
Sănătatea precară certificată de clasificările internaționale care măsoară starea democrației, libertățile civile, protecția minorităților și corupția. Fără excepție, toate țările europene care au lăsat în urmă dictaturile comuniste prezintă o situație care variază de la îngrijorătoare la alarmantă. În unele cazuri, cum ar fi Ungaria, nici nu se mai consideră că există o democrație deplină: raportul „Națiunile în tranzit”, care monitorizează progresul democratic în 29 de state ex-comuniste din 1995, a descris Ungaria drept „o democrație semi-consolidată” în urmă cu șase ani, iar din 2020 a fost definită ca un regim hibrid, nu deplin democratic și scena „unui colaps democratic impresionant”.
Alte țări, precum Slovenia sau Croația, care au fost două dintre cele mai bune exemple de adaptare democratică din întregul fost „bloc estic”, au văzut o deteriorare recentă a sănătății lor democratice conform raportului menționat anterior, și nici măcar Estonia, țara cu cei mai buni indicatori democratici în tot acest ansamblu, și care nu cu mult timp în urmă a ajuns să depășească la punctaj Statele Unite ale lui Donald Trump, nu scapă de un declin democratic.
Dar cel mai izbitor caz este cel al Poloniei, care a pierdut poziții la toți indicii principali internaționali care măsoară starea democrației, drepturile civile și corupția, ajungând, în unele cazuri, la cel mai slab clasament din ultimele decenii. De când coaliția conservatoare condusă de partidul Lege și Justiție a ajuns la putere, în 2015, Polonia a suferit o eroziune constantă a calității democrației sale, a libertății presei, a respectului pentru minorități, adăugându-se probleme de corupție, după cum arată evaluările organismelor internaționale independente.
Indici ai democrației
Potrivit raportului Varieties in Democracy (V-Dem) publicat anul acesta de Departamentul de Științe Politice de la Universitatea din Gothenburg (Suedia), Polonia a făcut mai mulți pași spre autocrație decât orice altă țară din lume, în ultimul deceniu, situându-se pe locul 63 din lume (sub Bulgaria, Lesotho sau Mongolia) și depășind doar Ungaria (locul 89) în Uniunea Europeană. Indicele V-Dem este produs de aproximativ 3.500 de experți din întreaga lume, care analizează informațiile obținute prin aproape 30 de milioane de date din 202 țări, fiind considerat cea mai mare bază de date despre democrație din lume.
Michal Šimečka, europarlamentar slovac al grupului Renew Europe (liberali), este de acord cu rezultatele reflectate de V-Dem, „[un indice] deosebit de solid, având în vedere metodologia și experiența necesare elaborării sale. Experții independenți, precum și instituțiile UE (în special Parlamentul European), au evidențiat ani de zile deteriorarea statului de drept în Polonia. Am asistat la modul în care guvernul a acaparat Curtea Constituțională, Curtea Supremă, procedura de numire în instanțe, apoi Avocatul Poporului”, adaugă el pentru El Confidencial.
„Dacă privim situația în ansamblu, nu există nicio îndoială cu privire la slăbirea progresivă a democrației din Polonia. Standardele democratice depind în mod fundamental de instanțele independente și de libertatea și pluralismul mass-media, precum și de protecția drepturilor fundamentale ale tuturor cetățenilor”, conchide Šimečka.
Într-adevăr, indicele V-Dem nu este singurul la care Polonia a scăzut mai multe poziții. Anul trecut, Polonia a pierdut din nou poziții în clasamentul anual al calității democratice pregătit de Freedom House, un ONG cu sediul în Statele Unite, trecând de la cea mai înaltă categorie: „democrație consolidată” la cea a „democrației semi-consolidate”.
Situația cauzată de pandemie a ușurat lucrurile pentru guvernele cu tendințe autocratice pentru a impune restricții care nu numai că au limitat libertatea de mișcare sau de întrunire din motive sanitare, ci impun și măsuri care le facilitează controlul asupra mass-media, ca și reprimarea protestelor publice. Acesta este cazul ungurului Víktor Orban, care a condus țara pe baza decretelor, după ce și-a atribuit puteri extraordinare cu scuza controlului pandemiei, sau al guvernului ultraconservator polonez, care a încercat să împiedice demonstrațiile împotriva interdicției avortului, invocând același motiv, când cu puțin timp înainte, prim-ministrul său încuraja cetățenii „în special persoanele în vârstă” să meargă la vot în masă, la alegerile prezidențiale programate după bunul plac.
În ceea ce privește libertatea presei, nu există nicio țară care să se descurce foarte bine, de exemplu, în ultimul raport al Reporterilor fără Frontiere: despre România, care a ajuns pe locul 42 în 2013 și acum este pe locul 48, se spune textual: atitudinea față de jurnalism și față de libertatea de exprimare, care prevalează în stat și în clasa politică, alimentează în continuare cenzura și autocenzura. Mecanismele de finanțare ale mass-media sunt opace sau chiar corupte, iar politicile editoriale sunt subordonate intereselor proprietarilor. Mass-media au devenit treptat instrumente de propagandă politică și serviciile de securitate le supraveghează în mod obișnuit.
La rândul său, Polonia a coborât pe poziția 62 din cele 180 de țări care alcătuiesc lista Indicelui Mondial al Libertății Presei, întocmită de Reporterilor fără Frontiere (RFF), ONG-ul parizian care servește drept referință mondială în apărarea și promovarea jurnalismului independent și libertății informației. Documentul publicat de RFF în 2020 plasează Polonia ca o țară cu mai puțină libertate a presei decât Armenia (61), Niger (57) sau Papua Noua Guinee (46) și indică faptul că, după cinci ani consecutivi de declin în această clasificare, Varșovia are „o problemă notabilă” în zona libertății de exprimare în mass-media neguvernamentale, indicând, de exemplu, că într-un singur an, organizațiile controlate de stat sau guvernamentale au intentat aproximativ 50 de procese împotriva cotidianului Gazeta Wyborcza, principalul ziar din țară cu o poziție critică față de guvern.
Corupția: consecința
Fără o democrație deplină sau libertate de exprimare, corupția se impune în funcționarea unei societăți și ajunge să devină un fel de sistem de operare defectuos, care continuă să își îndeplinească funcțiile, dar distruge totul încetul cu încetul. Bulgaria, cea mai coruptă țară din întreaga UE, s-a clasat pe locul 71 din 180 de țări analizate de Indicele corupției al Transparency International în 2017, o performanță dubioasă pe care a repetat-o în 2018, când a scăzut și mai mult, până la locul 77 în lume. 76% dintre bulgari consideră partidele politice drept organizații corupte, iar 86% consideră că sistemul judiciar este corupt. Polonia, un alt ‘énfant terrible’ al UE, a obținut cel mai mic scor (56) și cel mai slab clasament (45) în Indicele anual al corupției din 2020 publicat de Transparency International din 2012.
Declinul este deosebit de semnificativ în comparație cu poziția bună (a 29-a) ocupată de țară în 2015, cea mai bună până în prezent; autorii raportului indică Polonia ca „țară în declin” în raport cu problemele de corupție, având în vedere factori precum lipsa independenței puterii judecătorești, lipsa mecanismelor independente de control al democrației și lipsa încrederii în statul de drept, ca factori-cheie care fac din Polonia o țară mai coruptă decât Costa Rica sau Botswana.
Cu toate acestea, declinul pozițiilor Poloniei în acești indici internaționali abia dacă a ajuns la presă. Presa oficială nu a prezentat aceste rapoarte, iar la încheierea acestui articol, niciun minister sau autorități poloneze nu au dorit să comenteze e-mail-urile acestui ziar.
