De fapt, presedintele FPS, indiferent cum l-ar chema, trebuie judecat doar dupa doi indicatori: numarul intreprinderilor privatizate si valoarea capitalului social total al acestor intreprinderi. Restul este poezie. Sau sunt interese de alta natura. La fel de adevarat este ca oricine ar fi presedintele FPS, indiferent ce ar face, in actualul context trebuie injurat. Daca nu privatizeaza – pentru ca nu-si face datoria, iar daca privatizeaza – pentru ca vinde la preturi mici.
Radu Sarbu a venit de la Cluj in urma cu sapte-opt luni, fiind sprijinit doar de presedintele Constantinescu. Dar era vorba de un sprijin discret, care sa poata fi retras in orice moment daca inlocuitorul lui Sorin Dimitriu ar fi facut ceva care ar fi putut sa intineze imaginea Cotroceniului. Aproape necunoscut in partidul care il sustine, Radu Sarbu a devenit rapid o posibila alternativa la postul lui Radu Vasile. Cand premierul i-a simtit rasuflarea in ceafa, iar presa a mentionat posibila succesiune, Radu Sarbu a inceput sa primeasca ghionturi si lovituri la picioare, pe sub masa. Sustinerea din partea partidului este aproape nula: cu batranii din partid nu are un limbaj comun, iar tinerii fac parte din aripa Radu Vasile sau nu-l considera un cal castigator pe Radu Sarbu.
Presedintele FPS a facut greseala (daca se poate numi greseala) de a deschide prea multe fronturi: politicienii obisnuiti sa aiba usile deschise la FPS au fost obligati sa-si trimita solicitarile prin fax; ziare care traiau doar din publicitatea FPS s-au trezit fara aceasta sursa de venit; oameni de afaceri care asteptau sa cumpere cate o intreprindere negociind direct, fata in fata cu reprezentantul Fondului, au constatat ca Radu Sarbu prefera privatizarea pe piata de capital, unde nu se cunosc ochii investitorului. La toate acestea s-au adaugat probleme noi, cu intreprinderi deja privatizate, asa cum era cazul Tepro Iasi. Intamplarea a facut sa asist la o intalnire intre Radu Sarbu, conducerea de la Tepro (investitorul ceh si directorul) si un grup de parlamentari de Iasi. Unul dintre deputati, care era, credea el, de partea salariatilor, le striga cehului si directorului: „Intreprinderea nu-i a voastra, este a oamenilor care muncesc acolo”. Amintesc ca Tepro este o intreprindere privatizata integral. Cu astfel de surogate de politicieni, nu poti sa ai decat reactia unui om normal: sa-i dai pe usa afara. Asumandu-ti insa riscul ca acestia sa-ti ceara apoi demisia.
Radu Sarbu este acum un om singur. Venit de la Cluj cu convingerea ca totusi, in Romania, prin politic poti sa realizezi ceva, constata ca pentru a supravietui trebuie sa iei chipul acestor mutanti care tin loc de politicieni.