Traian Băsescu, din 19 mai, joacă singur în prima ligă a politicii româneşti. Infantilismul, iresponsabilitatea şi incompetenţa celorlalţi lideri politici au ieşit violent la iveală în referendumul pe care tot ei l-au provocat. Toţi aceştia joacă acum într-o ligă inferioară. Cele 75 de procente din populaţie care au votat pentru Băsescu au arătat care este, în prezent, raportul de forţe pe scena politică. Statistica ne spune că şi cei care nu s-au prezentat la vot au
Traian Băsescu, din 19 mai, joacă singur în prima ligă a politicii româneşti. Infantilismul, iresponsabilitatea şi incompetenţa celorlalţi lideri politici au ieşit violent la iveală în referendumul pe care tot ei l-au provocat. Toţi aceştia joacă acum într-o ligă inferioară. Cele 75 de procente din populaţie care au votat pentru Băsescu au arătat care este, în prezent, raportul de forţe pe scena politică. Statistica ne spune că şi cei care nu s-au prezentat la vot au exact cam aceleaşi preferinţe, cu foarte mici variaţii.
Chiar dacă procentajul cu care a câştigat Traian Băsescu se apropie de cel pe care îl obţinea Ion Iliescu în vremurile lui de glorie, semnificaţia este acum cu totul alta. Atunci, în 1990, Iliescu era susţinut într-un mod aproape obscen de singura televiziune şi de mai toate ziarele, iar votul era puternic emoţional. Acum, împotriva lui Băsescu s-au desfăşurat campanii denigratoare greu de imaginat, la televiziunile şi în ziarele care aparţin adversarilor săi politici. Aceştia, adversarii săi, liderii celor cinci partide din coaliţia anti-Băsescu, au început, politic vorbind, să se sinucidă lent, de o lună încoace.
«Cele 75 de procente din populaţie care au votat pentru Băsescu au arătat care este, în prezent, raportul de forţe pe scena politică.»
Dar cine au fost adversarii săi? Mircea Geoană, lider politic fără vlagă şi fără charismă, a adus PSD în sondaje la cota unică: 16%. Tăriceanu, oscilant între a păstra un limbaj decent şi încercarea de a fi pe placul durilor din partid (dar care nu atrag voturi), conduce teleghidat PNL pe drumul parcurs de PNŢ-CD. Dan Voiculescu, oricâte Antene ar mai înfiinţa şi oricâte iniţiative populiste ar mai susţine nu poate trece de 2%. Marko Bela, inodor şi incolor, simte că tot mai mulţi maghiari au alte opţiuni, iar referendumul i-a oferit dovada. CV Tudor, aceeaşi partitură, ca un disc stricat, are tot mai mică audienţă.
Pentru Traian Băsescu, acest scor ar putea fi o capcană de miere. Este clar că a câştigat testul de popularitate. Peste 75% nu ai unde să mai urci. Acum, va trebui să se adreseze celor (mai) puţini, dar foarte activi şi influenţi: mediului de afaceri şi electoratului autentic de dreapta (dezamăgit de PNL). Iar esenţa acestui mesaj se centrează pe privatizare (în zona marilor companii furnizoare de utilităţi) şi, mai ales, pe rezolvarea problemei proprietăţilor confiscate de comunişti (o temă aproape abandonată, dar nerezolvată!). De fapt, de acum încolo, orice partid care se va lua la întrecere în promisiuni despre dublări de pensii şi triplări de salarii va fi taxat imediat. 19 mai a arătat un electorat lucid, care ştie să analizeze şi să judece, să-i asculte pe toţi şi să voteze acolo unde interesul lui de perspectivă este reprezentat. Apariţia acestui tip nou de electorat ar putea fi marele câştig al referendumului.