România, Bulgaria şi Malta erau în anul 2000 ţările cu cea mai mică rată de participare la învăţământul obligatoriu, iar în 2009, aceste ţări stăteau tot cel mai prost la acest capitol, cu cele mai mici rate din Europa, de sub 80%. Totuşi, în ultimii zece ani, aceste ţări au compensat,pentru că sunt cele care şi-au îmbunătăţit situaţia cel mai mult la acest capitol.
Numai în România, Estonia, Grecia şi Turcia, 20% dintre elevi petrec peste două ore pentru a-şi face temele, iar 10% dintre ei petrec mai mult de patru ore pentru teme. Media europeană este de puţin peste o oră.
Europa a înregistrat o creştere a numărului de studenţi. Doar două ţări fac excepţie Spania şi Portugalia. Numărul studenţilor a crescut de trei ori în Cipru şi Turcia, în timp ce în România, s-a dublat, între 2000 şi 2009. Datele pentru 2011 publicate de Eurostat arată că România se află pe locul doi între ţările cu cea mai redusă rată de absolvire de studii superioare în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30 şi 34 de ani. În ceea ce priveşte ajutorul acordat studenţilor, România, Ungaria,Luxemburg, Croaţia ajută studenţii doar cu subvenţia de cămin, în timp ce în ţări precum Germania, Franţa, Italia şi austria, aceştia primesc şi subvenţie de cămin şi reduceri la plata taxelor. Mai mult, în aceste ţări, şi părinţii studenţilor primesc anumite reduceri şi scutiri.
30 de ani până la salariul maxim
În ceea ce priveşte recrutarea personalului, şcolile româneşti au mai multă autonomie în acest sens din anul 2011, însă numărul profesorilor încă depinde de posturile alocate de Guvern. În Belgia, Germania, Slovenia şi Anglia, şcolile au autonomie deplină cu privire la angajarea personalului şi la remunerarea acestuia.Studiul aminteşte reducerea cu 25% la sută a salariilor bugetarilor, inclusiv a profesorilor, din iulie 2010, care a afectat serios veniturile acestora şi o compară cu situaţia din Letonia, unde bugetul pentru educaşie şi salarii a fost tăiat cu 40%, din cauza crizei, în 2009. România, Ungaria, austria şi Portugalia sunt ţările în care este cea mai mare diferenţă între salariul minim şi maxim din educaţie şi în care durează cel mai mult, respectiv 30 de ani, până ce un profesor ajunge la salariul maxim. Media europeana este de 15-25 de ani.
Totodată, România este una dintre ţările care rămâne încet, dar sigur fără specialişti şi tineri: numărul celor care studiază în şcoli vocaţionale a crescut cu mai puţin de 10% în ultimii zece ani. Semnalul de alarmă tras de sociologi, referitor la îmbătrânirea Europei, este justificat de cifrele Eurostat: în UE 27, populaţia cu vârste cuprinse între 10 şi 19 ani a scăzut cu 1,3% în perioada 2005-2010. Cel mai mare declin al acestui segment de populaţie, de peste 4%, a fost înregistrat în Bulgaria, Estonia, Letonia şi România.
Dezvoltarea profesională continuă a câştigat o importanţă tot mai mare în ultimii ani. În timp ce acum un deceniu, aceste activităţi erau opţionale pentru profesori, acum sunt considerate sarcini profesionale. În Spania, Franţa, Lituania, România şi Slovenia, dezvoltarea profesională continuă, care presupune participarea la congrese, simpozioane, la editarea de lucrări academice, este o condiţie pentru avansare şi un salariu mai mare.
