România se află în faţa unui moment important. În 2014 vor fi luate decizii privind modificarea sistemului fiscal sau implementarea unuia nou pentru impozitarea producţiei de hidrocarburi. Acestea vor genera efecte pe termen mediu şi lung asupra întregii economii
Un sistem fiscal potrivit pentru acest sector ar trebui să asigure un echilibru între priorităţile guvernelor şi cele ale investitorilor privaţi, satisfăcând totodată şi aşteptările societăţii civile (o situaţie „win-win-win“ pentru toate părţile implicate). Alegerea unui regim de impozitare a sectorului de petrol şi gaze adecvat pentru România trebuie să plece de la analiza sistemelor utilizate pe plan mondial şi a condiţiilor specifice ale acestui sector în ţara noastră.
În acest sens, pe baza datelor din 2012, ţara noastră este un jucător de talie medie în Europa, înregistrând o producţie de petrol şi gaze naturale de cinci ori mai mică decât Olanda şi Marea Britanie, şi de treisprezece ori mai mică decât Norvegia.
Producţia de hidrocarburi din România a cunoscut o scădere constantă în ultimii 20 de ani, cu o rată de declin natural de aproximativ 10% anual. Stoparea acestui declin şi menţinerea producţiei necesită investiţii substanţiale şi continue pe două paliere: descoperirea şi exploatarea de noi zăcăminte, ceea ce presupune investiţii de capital mari în primele faze ale proiectelor, în paralel cu investiţii în zăcămintele deja existente pentru a creşte gradul de recuperare, un proces costisitor şi complex din punct de vedere tehnic.
Rezerve aproape epuizate
Zăcămintele de petrol şi gaze aflate în exploatare în România au un grad avansat de epuizare (circa 87%) şi sunt extrem de fragmentate (circa 400 de zăcăminte şi 13.000 de sonde), cu o producţie foarte mică pe sondă şi costuri ridicate de operare pe barilul de hidrocarburi extrase. Mai mult, calitatea scăzută a hidrocarburilor extrase necesită tratare suplimentară, ceea ce duce la o valoare de piaţă mai mică a resurselor. Companiile din România care activează în acest sector se mai confruntă cu o serie de dificultăţi de ordin economic şi logistic, dar şi cu costuri mai mari de finanţare a proiectelor, o ofertă scăzută de instalaţii de foraj pe piaţa locală şi lipsa infrastructurii de transport. Exploatarea hidrocarburilor din perimetrele marine de mare adâncime din Marea Neagră prezintă de asemenea provocări de ordin tehnic, deoarece informaţiile geologice cu privire la topografia fundului mării sunt limitate, apele de adâncime din Marea Neagră prezintă o toxicitate ridicată, nemaiîntâlnită în altă zonă de pe glob, cu un risc ridicat de coroziune a echipamentelor, ducând la creşterea riscului investiţional.
Prin urmare, România nu se află într-o poziţie privilegiată, riscurile tehnice şi geologice ale zăcămintelor româneşti fiind mari şi în creştere, costurile de operare ridicate, iar necesarul de investiţii ridicat. Mai mult, putem spune că ţara noastră se află într-o situaţie extremă, ţinând cont că rezervele convenţionale sunt aproape epuizate, iar cele neconvenţionale sau zăcămintele de mare adâncime din Marea Neagră, aşa-numitele resurse „de frontieră“, necesită investiţii foarte mari şi tehnologie avansată, de care dispun numai câteva companii la nivel mondial.
Un pas spre independența energetică
În aceste condiţii, România are nevoie de un sistem de impozitare a sectorului de petrol şi gaze cu rate efective moderate, apropiate de ţările cu profil similar (Italia 8% din venituri, Franţa 4% din venituri), care să atragă investitorii în domeniu.
De asemenea, România ar trebui să analizeze păstrarea sistemului de concesiune, aplicat în toate statele OCDE, cu redevenţe cu rate diferenţiate, bazate pe venit.
Acest sistem are costuri reduse de administrare fiscală, predictibilitate atât pentru investitori, cât şi pentru stat şi venituri constante la buget, din momentul începerii exploatării zăcămintelor.
Este simplu şi transparent şi mai uşor de înţeles de către opinia publică. Suplimentar, sistemul ar putea fi flexibilizat astfel încât să acomodeze condiţiile de producţie pentru diferite zăcăminte, posibil prin acordarea de deduceri fiscale sau alte stimulente de investiţii.
Trebuie avut în vedere şi faptul că investiţiile în sector se fac pe termen lung, cu un orizont de 7 până la 10 ani pentru recuperarea acestora.
România trebuie să asigure un cadru legal, de reglementare şi fiscal stabil, transparent, predictibil şi competitiv pentru dezvoltarea sectorului de producţie de petrol şi gaze, care este un motor de creştere economică, şi menţinerea gradului ridicat de independenţă energetică.
Vasile Iuga,
country managing partner, PwC România
Acest articol a apărut în Suplimentul PETROL realizat de Capital și a fost distribuit cu ediţia print numărul 46 a revistei Capital din săptămâna 18-24 noiembrie 2013