Plata pensiilor va deveni o misiune imposibilă pentru autorităţi, în lipsa unei reforme serioase. În ianuarie, bugetul de asigurări a avut un deficit apropiat de cel înregistrat în întregul an 2009.
Pe măsură ce ponderea cheltuielilor cu pensiile în bugetul general este tot mai mai mare, cea a investiţiilor, implicit, scade. Între nevoia de dezvoltare şi cea de solidaritate socială, Guvernul a ales-o, fără echivoc, pe cea de-a doua. Datele statistice arată că politicile populiste eronate au hrănit doar iluzia unei bunăstări. Fără reforme structurale şi investiţii, cheltuielile sociale sunt doar un medicament cu efect pe termen scurt. În lipsa echilibrului macroeconomic, veniturile populaţiei sunt rapid erodate de inflaţie şi deprecierea monedei.
În prima lună a lui 2010, deficitul bugetului de asigurări sociale a fost de 807 milioane de lei, în timp ce în 2009 s-a situat la 958 milioane de lei. În ianuarie, însă, nu a avut loc niciun transfer de la bugetul de stat către cel de pensii, pe când în 2009 subvenţiile au fost de 6,4 miliarde lei, iar în 2008, de 1,37 miliarde lei. Transferurile masive au fost necesare după ce, şi în 2007, şi în 2008, pensiile au fost majorate cu zeci de procente.
Sub presiunea reformei
„Nereformarea sistemului de pensii ar putea aduce România în incapacitate de plată. Niciun stat nu poate asigura, pe termen lung, un deficit atât de mare al bugetului alocat plăţii pensiilor“, a declarat ministrul muncii, Mihai Şeitan, la dezbaterea noii legi a pensiilor.
Diagnosticul pus de actualul ministru al muncii se regăseşte într-un raport publicat la începutul lunii martie de către Comisia Europeană.
Potrivit documentului, procentajul din PIB alocat de România pentru plata pensiilor ar urma să se dubleze până în 2050, pe măsură ce populaţia va îmbătrâni. România este catalogată drept una dintre ţările cu cel mai mare risc de prăbuşire a sistemului public de pensii, iar efectele ar fi mult mai grave decât cele ale actualei crize economice.
Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei este un factor în plus de presiune pentru reforma sistemului public, după ce politicile guvernamentale greşite din ultimii ani i-au slăbit soliditatea. Raportul citat arată că, în următorii 50 de ani, populaţia României va scădea cu cinci milioane, iar rata de dependenţă a vârstnicilor va creşte de la 21% la 54%.
„Dacă sistemul public de pensii este menţinut la parametrii actuali, România va ajunge, în 50 de ani, să cheltuiască jumătate din bugetul general consolidat numai pentru plata pensiilor publice“, menţionează raportul.
Totodată, Societatea Academică Română (SAR) a făcut o evaluare potrivit căreia suma necesară pentru acoperirea deficitului bugetului de pensii echivalează cu majorarea TVA la 22% sau a cotei unice la 25%. În timp ce calculele forului european indică o creştere riscantă a ratei de dependenţă pe termen mediu şi lung, actualele statistici sunt la fel de îngrijorătoare. În decembrie 2009, numărul de salariaţi era de 4,36 milioane de persoane, iar cel al pensionarilor, de 5,5 milioane. Deteriorarea raportului a fost grăbită de criză. Rata şomajului a atins 8,3% în februarie 2009 şi se estimează că vârful va fi de 10% în primăvara anului 2010. Scăderea numărului de contributori a fost cauzată atât de îmbătrânirea populaţiei, cât şi de alţi factori, cum ar fi şomajul, munca la negru, dar şi pensionările anticipate care au luat amploare în ultimii ani.
Contributori tot mai puţini
„Viabilitatea sistemului de pensii depinde de contribuţii, iar atâta timp cât productivitatea este scăzută, nu are cine să contribuie, iar atunci nu poţi plăti şi pensii şi construi şi autostrăzi, pentru că o să crească deficitul bugetar. Ori plătim pensiile, ori construim autostrăzi“, a spus guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu. Numărul mai mic de contributori înseamnă, evident, încasări bugetare subţiate, iar prima tentaţie a statului este de a mări taxele. Numai că, în acest fel, se intră într-un cerc vicios, pentru că veniturile taxate împovărător se ascund în economia gri.
Raportul Comisiei Europene este doar ultimul dintr-un lung şir de analize din ultimii ani. Concluzia generală este că sistemul public de pensii românesc este la un pas de colaps, iar soluţiile nu sunt prea numeroase: creşterea vârstei de pensionare, egalizarea vârstei între femei şi bărbaţi, un sistem clar de contribuţii şi beneficii, indexarea pensiilor cu rata inflaţiei şi creşterea numărului de angajaţi.
Sărăcie
Cheltuielile sociale – pensii, ajutoare, indemnizaţii – s-au dublat în ultimii patru ani, însă beneficiile individuale au rămas scăzute.
