Piaţa de internet din România este evaluată la circa 400-425 de milioane de euro, cu tot cu comerţul online şi serviciile de furnizare de acces la web. Potenţialul ei este considerabil. Aşadar: am de vânzare un site. Cum îi calculez valoarea?
Nimeni, cu excepţia – şi aceasta relativă – a proprietarilor, nu ştie în acest moment cât valorează sau la cât ar putea fi vândut un site din internetul românesc. Tot ce se poate face sunt nişte estimări grosiere, pe baza unor date fundamentale cum sunt numărul vizitatorilor unici – sau, în altă formulare, audienţa unică – pe o anumită perioadă determinată arbitrar (pe lună, pe zi), numărul de afişări ale paginilor conţinute în site (tot pe o perioadă determinată) ori cota de piaţă în funcţie de afişări. Simplu spus, primul lucru pe care va trebui să îl faceţi când vă evaluaţi propriul site este să vedeţi ce trafic aveţi; atenţie şi la calitatea acestuia – o pondere foarte mare de vizitatori care ajung pe site folosind motoare de căutare (faţă de vizitatori care cunosc deja site-ul şi intră tastând direct adresa web a acestuia) scade din valoarea unui site. De asemenea, poziţia site-ului la căutarea pe Google sau Yahoo este importantă – dacă se află printre primele rezultate afişate, valoarea lui creşte substanţial. Va mai trebui să luaţi în calcul şi raportul dintre numărul vizitatorilor unici şi cel de afişări; acesta trebuie să fie cât mai mic, ceea ce arată un interes mare al utilizatorilor – fiecare dintre ei accesează mai multe pagini ale aceluiaşi site şi, evident, petrece mai mult timp acolo.
Indicatorii financiari sunt cei mai importanţi
Însă o evaluare corectă a valorii de piaţă a unui site de internet (valoarea de vânzare e cu totul altceva, deoarece poate fi influenţată de optimismul exagerat al cumpărătorului sau de un business plan desfăşurat pe perioade foarte lungi) ţine, ca în cazul oricărei afaceri, mai mult de indicatori financiari. „Pe lângă datele de trafic ale proiectului, este important de văzut dacă site-ul a reuşit să atragă deja venituri din publicitate şi dacă acestea acoperă sau nu cheltuielile operaţionale ale proiectului“, spune Daniel Secăreanu, director de comunicare al companiei Netbridge Development, unul dintre marii jucători de pe piaţa internetului din România. Aici, analiza care trebuie făcută e aplicabilă oricărei alte afaceri: se identifică veniturile (din abonamente, vânzări de servicii sau produse, publicitate şi parteneriate cu terţi) şi costurile (pentru server, găzduire, pentru eventuale depăşiri ale lăţimii de bandă alocate, salarii, contracte cu colaboratori etc.). Punctul final al calculului este înmulţirea EBITDA – profitul brut – cu un multiplicator specific. Acesta din urmă diferă în funcţie de natura site-ului. Un magazin online are, în general, un multiplicator mai mic decât un site de relaţii sociale, ca Facebook sau MySpace; poate fi chiar de două ori mai mic. Un site de genul MySpace, cu o bază enormă de utilizatori înregistraţi (şi organizaţi în funcţie de vârstă, sex, naţionalitate, localitate de domiciliu, diverse hobby-uri şi pasiuni) reprezintă o mină de aur pentru clienţii de publicitate – deci multiplicatorul ar putea fi mai mare de 60! Deocamdată, piaţa românească oferă puţine exemple în acest sens. „Trilulilu.ro, unul dintre site-urile mari, a vândut 10% din acţiuni unui investitor care a plătit 100.000 de euro, valoarea site-ului fiind astfel evaluată la un milion de euro“, spune Secăreanu. „Având în vedere faptul că trilulilu.ro a declarat în presă venituri de aproximativ 40.000 de euro din publicitate pentru 2007, raportul între venituri şi valoarea evaluată a dat un multiplicator de 25.“ Totuşi, Călin Fusu, CEO al Neogen, un alt mare jucător din internetul românesc, e sceptic: „Nu cred că suntem în etapa când folosim EBITDA drept criteriu de evaluare“, spune el.
Există şi factori mai puţin vizibili, deşi importanţi, ca brandul site-ului şi percepţia asociată acestuia. „Adesea, însă, nu există studii specifice pentru a cuantifica valoarea brandului respectiv, astfel încât aceasta este asociată celorlalte metrici folosite (trafic web, indicatori financiari etc.) şi inclusă în cadrul potenţialului de dezvoltare al proiectului respectiv“, afirmă Secăreanu. La fel, printre alte active intangibile se numără soluţiile software proprii, conţinutul (care poate fi extrem de important, ca în cazul site-urile ziarelor, care au arhive foarte mari), valoarea domeniului (a „numelui“ site-ului; ceva de genul „business.com“ valorează mai mult decât „fleacuri.ro“), baza de date (cu foşti clienţi ori utilizatori înregistraţi) etc. Modul de evaluare a unui site diferă de la caz la caz. „Ponderea principalilor indicatori de trafic poate varia în funcţie şi de profilul site-ului – de exemplu, un site de joburi targetat generalist va trebui să aibă un trafic web semnificativ, deoarece ar trebui să atingă multe segmente ale pieţei muncii“, afirmă Secăreanu. „La polul opus, pentru un site de nişă ce se adresează unui segment de public restrâns ca număr, dar important ca valoare financiară. Ponderea potenţialelor venituri generate de serviciile oferite acestui segment ar putea căpăta o importanţă mai mare comparativ cu datele de trafic sau veniturile generate din publicitatea online. Iar în cazul unui site de e-commerce, cu siguranţă cel mai important aspect este acela de a genera venituri comercializând produse online. Veniturile din publicitatea online sau din alte servicii adiacente (care exploatează baza de date de clienţi ai site-ului) sunt cel mai probabil considerate secundare.“
«Nu cred că suntem în etapa când folosim EBITDA drept criteriu de evaluare.»
Călin Fusu, CEO, Neogen SA
Capital – Editia nr.12, data 26 martie 2008
