Care nu au trebuit să fie prea adânci. Și a descoperit în esență că PSD funcționează simultan pe două statute. Un statut conform căruia președintele PSD este ales de toți membrii partidului și nu de către Congres și un statut din 2019, conform căruia președintele poate fi ales de Congres. Iar eu îmi permit să afirm un fapt și mai neobișnuit. În prezent, PSD nu mai funcționează după niciun statut. Este un partid literalmente în aer din punct de vedere legal.
Să ne amintim. Liviu Dragnea, pentru a-și bate în cuie poziția, pentru a dobândi o putere absolută în PSD, a solicitat și a obținut printr-un Congres al partidului o schimbare importantă de statut. Președintele urma din acel moment să fie ales nu de către Congres, ci de către toți membrii partidului. Această schimbare de statut a fost omologată de Justiție. Iar Dragnea a fost ales de circa 300.000 de pesediști. Aproape în unanimitate. Iar consecința a fost că practic el nu mai putea fi schimbat din funcție altfel decât printr-o procedură simetrică. Cu excepția scoaterii lui din joc pe o altă cale. Pe o cale penală. Ceea ce s-a și întâmplat.
În plină criză a partidului, declanșată odată cu decapitarea șefului acestuia, un șef care părea bătut pentru o eternitate în cuie, Viorica Dăncilă, care ocupa în momentul încarcerării lui Dragnea a doua poziție în partid, a acționat în forță și în 2019 a obținut în prima parte a Congresului partidului o schimbare de statut. S-a revenit astfel la situația anterioară, în care președintele era ales de către delegații la Congres și nu de către toți membrii. Această schimbare de statut i-a permis să preia din mers, în condiții de totală avarie, președinția PSD. Dar există o hibă. O hibă gravă. Fatală chiar. Din 2019 până în prezent, partidul cu cei mai mulți juriști de marcă a omis să solicite și să obțină o aprobare a acestei modificări de statut din partea Justiției. Ceea ce înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, decât că, legal, PSD trebuia să funcționeze pe vechiul statut. Cel modificat de Dragnea și omologat de Justiție. Automat, fără a trage acest raționament de păr, putem ajunge la concluzia că din momentul încarcerării lui Dragnea și până în prezent, PSD a funcționat ilegal. Pentru că structurile sale de conducere nu au fost alese în conformitate cu un statut valid. Viorica Dăncilă a condus partidul practic prin uzurparea funcției de președinte. În schimb, toți ceilalți conducători ai partidului au fost desemnați în mod valid, întrucât în cazul acestora nu a fost necesară niciun fel de schimbare de statut. Ei au fost aleși, așa cum s-a întâmplat întotdeauna, de către Congres. Prin urmare, Eugen Teodorovici, ca să dau un exemplu la îndemână, a fost ales în mod valid președinte executiv al partidului. În timp ce poziția Vioricări Dăncilă de președinte ar fi putut fi, dar nu a fost invalidată.
Și, iată, acum venim la zi. După cum se știe, există o puternică dispută, chiar cu nuanțe suprarealiste, în interiorul PSD, legată de modul în care va fi aleasă viitoarea conducere. Este o dispută pe mai multe planuri. Marcel Ciolacu a creat în interiorul conducerii PSD un grup de asalt, care urmărește să acapareze în totalitate pe calea unui Congres, care urmează să fie organizat în 22 august, conducerea PSD. El merge pe scenariul votării unei moțiuni, adică o proiecție a viitorului PSD, moțiune asumată în bloc de mai mulți fruntași ai partidului și care ar urma să fie aleși tot în bloc, la pachet cu moțiunea. În această viziune, timp de patru ani, ar urma ca întreaga activitate PSD să se desfășoare raportat la o singură viziune și sub conducerea unei echipe extrem de omogene. O echipă închisă ca o conservă. În interiorul căreia nu există spațiu pentru dispute, pentru dezbateri interne și cu atât mai puțin pentru opoziție internă. Contracandidatul lui Ciolacu, Eugen Orlando Teodorovici refuză acest mecanism de desfășurare al Congresului. Se înscrie în cursa pentru poziția de președinte în nume propriu și propune o viziune personală și nu colectivă asupra viitorului PSD. Dar acesta nu este singurul teren al confruntării care are loc.
Un al doilea front de luptă vizează pur și simplu starea de normalitate sub aspectul legalității a unui partid. Strict statutar, Eugen Teodorovici este președinte executiv al PSD, deși întreaga echipă din conducerea partidului nu-i recunoaște această calitate. El este președinte executiv, pentru că a fost ales în aceasă poziție în mod legal de către ultimul Congres. Nu a existat vreun alt Congres care să-l demită și să desemneze o altă persoană în locul lui. Când, sub presiunea lui Marcel Ciolacu, care a simțit că poate să ia cu asalt printr-o mișcare fulger conducerea partidului, staff-ul de pe vremea lui Dăncilă a demisionat, Teodorovici a făcut excepție. Nedemisionând, acesta legal și-a păstrat funcția. Mai mult. Dacă nu a existat o demisie în bloc, atunci nu stă în picioare nici teza conform căreia aceasta s-ar fi autodizolvat. Este motivul pentru care Eugen Teodorovici afirmă astăzi sus și tare că, dacă va fi încălcat statutul în vigoare al partidului, adică cel modificat în mare viteză de Viorica Dăncilă, atunci va ataca orice decizie va fi luată în Congres în instanță. Și are toate șansele să câștige. Dar doar în privința alegerii președintelui. Pentru că, repet, întrucât modificarea efectuată de ultimul Congres, cel organizat de Dăncilă, nu a fost omologată în Justiție nici până azi, alegerea președintelui nu se poate face până una alta decât în conformitate cu statutul valid de pe vremea lui Dragnea. Adică cu majoritatea membrilor partidului, și nu cu majoritatea delegaților la Congres.
Situația este cu adevărat explozivă. Dacă până acum nimeni nu a atacat în Justiție modul nestatutar în care funcționează la nivelul conducerii PSD, sub Marcel Ciolacu, iată că acum aflăm că cineva este nu numai dispus, ci și hotărât să se adreseze Justiției. Orlando Teodorovici are toate șansele să câștige. Cu condiția să meargă până la capăt. Iar Marcel Ciolacu are toate șansele să piardă. Cu condiția să fie consecvent și să meargă pe formula unei moțiuni și a unei conduceri aleasă în bloc. Și vorba lui Teodorovici. Dacă partidul nu este capabil să se modernizeze în legalitate, poate că se va moderniza în ilegalitate. Adică după dizolvarea sa.