În prezent, și în Germania paturile de terapie intensivă sau ventilatoarele devin insuficiente. Medicii sunt nevoiți să ia decizia teribilă cu privire la cine va fi salvat și cine va muri. Legiuitorul tace în această privință, dar situația nu poate rămâne așa.
Aproape toată lumea a trecut deja printr-un conflict al responsabilității și știe cât de stresant este, mai ales pentru persoanele conștiincioase. Un exemplu de la locul de muncă: un șef se așteaptă ca o sarcină să fie finalizată imediat, celălalt șef ca o altă sarcină să fie îndeplinită neîntârziat. Rezolvarea ambelor sarcini nu este posibilă concomitent.
Medicii sunt expuși într-o foarte mare măsură unei astfel de coliziuni a diferitelor îndatoriri: la locul accidentului, dacă nu toate persoanele grav rănite pot fi salvate în același timp; în camera de urgență când sosesc mai mulți bolnavi a căror viață este în pericol; după un cutremur, când deseori durează zile până când sunt disponibile suficiente echipe de salvare.
Situația este deosebit de dureroasă în pandemia de coronavirus. Acesta nu este un eveniment apărut brusc precum un accident sau un tremur. Mai degrabă, a fost previzibil că toamna târzie și iarna ar putea duce la situații dramatice în spitalele germane, așa cum au fost în primăvară în Bergamo sau Strasbourg. A fost previzibil faptul că paturile de la terapie intensivă sau ventilatoarele nu vor mai fi suficiente pentru a salva toți bolnavii care ar fi putut fi de fapt salvați dacă se beneficia de aparatura necesară, potrivit Süddeutsche Zeitung.
Într-un spital din orașul german Zittau, Saxonia, se pare că lucrurile au ajuns în acest punct. Medicii au trebuit să decidă cine va primi tratamentul salvator și cine nu. Medicina vorbește despre triaj, un termen tehnic care provine din franțuzescul „trier” – a sorta, a selecta. Această selecție este o chestiune de viață și moarte. Mulți alți medici din multe alte clinici din Germania s-ar putea confrunta cu astfel de cazuri în următoarele săptămâni.
În astfel de situații etice extreme, medicii au nevoie de ajutor din partea legii. Sarcina legiuitorilor este de a oferi îndrumări cu privire la modul în care se poate lua decizia corectă. Astfel de conflicte etice pot apărea în masă în timpul pandemiei, dar legea tratează problema la suprafață. Legea fundamentală afirmă că demnitatea umană este inviolabilă. Curtea Constituțională conchide că o viața nu trebuie pusă înaintea altei vieți. Dar ce înseamnă acest lucru pentru medicii din Zittau, cărora li se aduc mai mulți bolnavi în fază terminală decât pot trata?
Legea tace în această privință sau se mulțumește cu construcții auxiliare abstracte, cum ar fi un justificator conflict al îndatoririlor. Spațiile goale trebuie completate de asociații profesionale, eticieni, profesori de drept și de conștiința profesioniștilor din domeniul medical. Mulți solicită să se acorde prioritate celor care au șanse mai mari de recuperare. Alții se referă la speranța de viață a pacientului. Alții vor să lase soarta să decidă. Legea continuă să tacă.
Acest fapt este greu de tolerat într-un stat constituțional și intolerabil într-un stat constituțional parlamentar precum Republica Federală Germania. Regula este că Parlamentul, ales de cetățeni, clarifică problemele esențiale legate de drepturile fundamentale. Prin urmare, ce ar putea fi mai esențial decât întrebarea legată de care viață ar trebui salvată și care nu.
Datoria statului de a proteja viața oamenilor cere, de asemenea, parlamentarilor să clarifice acest aspect. În caz contrar, se exercită o presiune nejustificată asupra medicilor și se îngreunează deschiderea rudelor de a accepta deciziile luate de cadrele medicale în situații extreme. Cel puțin rudele trebuie să aibă convingerea că aceeași lege se aplică tuturor.
