Reţeaua Cittaslow are două obiective clare de mai bine de un deceniu: de a face viaţa mai uşoară pentru comunităţile urbane mici şi medii şi de a consolida securitatea societală prin conservarea şi exploatarea specificului local. Ideea, aparent boemă şi deloc progresistă, s-a cristalizat în oraşul Greve din provincia Chianti (Italia) şi îi aparţine primarului Paolo Saturnini, care a folosit drept politică de administrare a orașului său o singură filosofie – filosofia slow living.
Filosofia slow living este inspirată de slow food – un curent specific industriei alimentare care promovează alimentaţia sănătoasă, în detrimentul stilului de viaţă alimentar haotic şi de tip fast food. Plecând de la dezideratul în sine al acestui tip de alimentaţie, întemeietorul asociaţiei a mizat pe o politică de dezvoltare care să aibă drept percepte fundamentale noţiuni necesare pentru conservarea unui echilibru sanatos între dezvoltare şi specific local – protecţia mediului, producţie locală (agricultură şi meşteşuguri), ospitalitate, infrastructură de calitate, tehnologie și servicii în beneficiul cetățenilor. Pe scurt, conștiința unui trai slow.
La ora actuală, modelul propus şi implementat la nivel local de Saturnini a fost adoptat de alte 142 de oraşe din 24 state din Europa, Asia şi SUA. România nu este membră a rețelei Cittaslow, dar nu lipseşte din discursul promotorilor Cittaslow. Astfel, într-un interviu acordat postului de televiziune RAI 3 în noiembrie 2010, actualul preşedinte al organizaţiei, Pier Giorgio Oliveti amintea Bucureştiul ca anti-model de dezvoltare urbană, din cauza marilor proiecte urbanistice şi construcţiilor megalomane din perioada comunistă.
Ingrediente şi reţete
Specificul naţional este principala resursă utilizată de comunităţile ce aleg filosofia slow living. Născută din nevoia de conservare a localului în pofida tăvălugului modernităţii înţelese altfel decât în acord cu specificul local, oraşele Cittaslow nu cunosc compromisul în ceea ce priveşte adaptarea lor la globalism. Fără a fi ultratradiţionalişti sau conservatori, modalitatea de a integra progresul este printr-o perfectă simbioză între patrimoniu şi inovaţie.
De asemenea, iniţiatorii mişcării Cittaslow au speculat o trăsătură specifică oricărui om – memoria genetică. Pier Giorgio Oliveti, preşedintele organizaţiei, susţine că fiecare dintre indivizi are înrădăcinate valorile fundamentale ale societăţii în care se naşte, indiferent de fondul cultural în care a fost educat. Argument în sprijinul tezei sale stă un experiment iniţiat în anul 2001, odată deschiderea unei brutării în imediata vecinătate a unui restaurant de tip fast food (Mc Donald’s). Memoria olfactivă a unei pâini tradiţionale în Italia (focaccia) a generat nu doar vânzări record, ci chiar falimentarea restaurantului în doar nouă luni.
Cultul pentru istorie genereză în mod firesc cultul pentru patrimoniu, fie el material sau imaterial. Asociaţia a înregistrat un mare succes în 2010, reuşind să impună Dieta Mediteraneană pe lista patrimoniului imaterial UNESCO.
În aprilie 2011, reţeaua Cittaslow a organizat o conferinţă internaţională dedicată conservării şi restaurării patrimoniului construit din oraşele membre, dar şi pentru a atrage atenţia potenţialilor candidaţi. Olivetti nu susţine conservarea trecutului cu orice preţ, ci reiterează ideea sintezei dintre trecut şi prezent: “nu tot ce e vechi e bun. Luam ce e bun din ce e istorie şi le conjugăm cu cele mai bune tehnologii pentru sustenabilitatea viţeii urbane”. Spiritul comunităţii poate fi regăsit în pieţe, în spaţiile urbane deschise, nu în oraşele grăbite în procesul de dezvoltare fără discernământ. Spaţiul urban, menţinut în spiritul în care a fost construit, este principalul apanaj prin care securitatea societală este asigurată, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru turişti. Tocmai de-aceea principalele concluzi desprinse în cadrul conferinţei au vizat promovarea unei restaurări care să nu fie “pripită, invazivă şi standardizatoare”. Orașele în acord cu propria istorie sunt orașele ce cresc și se dezvoltă natural – singurul mediu urban în care oameni pot crea, produce și trăi încet. Practic, sunt oraşe cu suflet.
Înțelegerea progresului ca mijloc în vederea menținerii unor comunități închegate și consistente cu tradițiile și specificul locului pare a fi alternativa onestă în fața generațiilor viitoare. În ciuda aerului ușor hippie al primarilor ce aleg să își guverneze orașele slow, zonele urbane aflate sub umbrela Cittaslow par a fi scapat de meteahna unei îndepărtări ireversibile de propriul trecut.
Notă:
Exemplul Reţelei Cittaslow face parte din colecţia de bune practici promovate de prima comunitate de practică pentru dezvoltare durabilă din România. Comunitatedurabila.ro reuneşte experţi şi manageri de proiecte din domenii diverse, cu toţii interesaţi să dezvolte profilul durabil al proiectelor pe care le conduc.
Comunitatea este un rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabila” co-finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeşte în oameni!” iniţiat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu ActiveWatch şi implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.