El detaliază discrepanța flagrantă dintre criptarea folosită pe dispozitivele Apple și cea de pe Android și ne îndeamnă să fim atenți la decalajul digital tot mai mare în materie de securitate. „Nu e doar o problemă de securitate cibernetică — e o problemă de drepturi civile.”
Vă prezentăm mai jos discursul integral susținut la conferințele TED
În primăvara anului 2016, un proces între Apple și Biroul Federal de Investigații a captat atenția lumii.
Apple a încorporat opțiuni de securitate în telefoanele sale mobile care să protejeze datele împotriva oricui, cu excepția proprietarului. Asta înseamnă că infractorii, hackerii și chiar guvernele nu le pot accesa. Pentru clienții Apple, asta e un lucru minunat, însă guvernele nu sunt prea încântate. Vedeți, Apple a luat decizia deliberată de a elimina posibilitatea supravegherii. Apple a încercat să facă supravegherea cât se poate de dificilă pentru guverne și oricare alți actori.
Există două sisteme de operare smartphone pe piața mondială de smartphone: iOS și Android. iOS e făcut de Apple. Android e făcut de Google. Apple a investit mult timp și mulți bani să se asigure că produsele sale sunt cât mai sigure posibil. Apple criptează implicit toate datele stocate în iPhone, iar SMS-urile trimise de un client Apple unui alt client Apple sunt criptate în mod implicit, fără ca utilizatorul să depună vreun efort.
Asta înseamnă că, dacă poliția confiscă un iPhone și acesta are o parolă, le va fi foarte dificil să obțină vreo informație din el, dacă asta va fi totuși cu putință. Pe de altă parte, siguranța Android-ului nu e la fel de bună. Telefoanele Android, sau cel puțin majoritatea Androidelor care au fost vândute clienților, nu criptează în mod implicit datele stocate pe telefon, iar aplicația de mesagerie încorporată în Android nu folosește criptare. Așa că, dacă poliția confiscă un telefon Android, sunt șanse să poată obține toate datele dorite din acel dispozitiv.
Două smartphone-uri de la două din cele mai mari companii din lume: una care protejează automat datele și una care nu o face.
Apple e un vânzător de bunuri de lux. Predomină capătul superior al pieței. Ne așteptăm ca un producător de bunuri de lux să aibă produse care includ mai multe aplicații. Dar nu toată lumea își permite un iPhone. Aici predomină Android-ul: în segmentul de mijloc și cel de jos al pieței, smartphone-uri pentru un miliard și jumătate de oameni care nu pot sau nu vor să cheltuiască 600 de dolari pe un telefon.
Dar poziția dominantă a Android-ului a dus la ceea ce eu numesc „decalajul securității digitale”. Asta înseamnă că acum avem o discrepanță tot mai mare între politica de confidențialitate și siguranță a celor bogați, care își permit produse ce le protejează datele în mod implicit, și cea a săracilor, ale căror aparate nu reușesc să-i protejeze automat.
Gândiți-vă la clientul Apple obișnuit: bancher, avocat, medic, politician. Acum acești oameni au în buzunar smartphone-uri care le criptează apelurile, mesajele, toate datele din telefon, fără ca ei să depună vreun efort pentru a-și proteja informațiile. Pe de altă parte, săracii și cei mai vulnerabili din societate folosesc aparate care îi lasă total vulnerabili în fața supravegherii.
În S.U.A., unde locuiesc eu, afro-americanii au șanse mai mari să fie priviți cu suspiciune sau să fie luați în vizor și să fie supravegheați de stat. Dar e probabil și ca afro-americanii să folosească telefoane Android care nu fac absolut nimic să-i protejeze împotriva supravegherii. Asta e o problemă.
Trebuie să ne amintim că supravegherea e un instrument. E un instrument folosit de cei la putere împotriva celor care nu au nicio putere. Cred că e minunat că aceste companii precum Apple fac criptarea mai ușoară, dar dacă singurii care se pot proteja de privirea indiscretă a guvernului sunt doar cei bogați și puternici, atunci asta e o problemă. Nu e doar o problemă de confidențialitate sau securitate cibernetică. E o problemă de drepturi civile.
Lipsa securității implicite la Android nu e o problemă doar pentru utilizatorii săraci și vulnerabili care depind de astfel de telefoane. E, de fapt, o problemă pentru democrația noastră. Am să explic ce vreau să spun.
Mișcările sociale moderne depind de tehnologie — de la Viețile negrilor contează, la Primăvara Arabă, la Ocupați Wall Street. Organizatorii și membrii acestor mișcări comunică și coordonează tot mai mult cu smartphone-uri. Așa că guvernele care se simt amenințate de aceste mișcări îi vor viza și pe organizatorii lor, și pe telefoanele acestora. E foarte posibil ca un viitor Martin Luther King sau Mandela sau Ghandi să aibă un iPhone și să fie protejat împotriva supravegherii guvernamentale. Însă sunt șanse ca ei să aibă în buzunar un Android ieftin de 20$.
Și dacă nu facem nimic în legătură cu decalajul de securitate digitală, dacă nu ne asigurăm că oricine din societatea noastră are aceleași beneficii ale criptării și se poate proteja în egală măsură de supravegherea statului, nu doar cei săraci și vulnerabili vor fi expuși supravegherii, dar mișcările viitoare pentru drepturi civile vor fi distruse înainte să-și atingă întreg potențialul.
