Prevederile Legii nr. 130/1999 au creat nedumerire si confuzie in randul companiilor de asigurare. Regula incadrarii in munca prin contract individual care confera angajatului statutul de salariat (art. 1) a declasat dezbateri aprinse cu privire la modul in care vor fi remunerati si impozitati, in aceste conditii, agentii de asigurare colaboratori ai companiilor din domeniu.
Concret vorbind, majoritatea acestora nu vand polite ca o activitate permanenta, fiind in general angajatii cu contracte de munca ai altor societati. Mai mult decat atat, vanzand ocazional sau chiar sporadic produse de asigurare, acestia erau platiti pana acum conform Legii nr. 47/1999 (Legea activitatii de asigurare), adica prin comisioane sau onorarii care, oricum am lua-o, nu pot fi asimilate cu salariile. Pe de alta parte, agentii de asigurare nu pot fi asimilati nici cu comerciantii, intrucat nu presteaza servicii de intermediere in nume propriu, ci in numele companiilor de asigurare astfel ca incadrarea lor la capitolul activitati economice pe baza liberei initiative (conform Codului comercial) nu ar avea nici o baza reala. Tinand cont de aceste aspecte, membrii uniunii asiguratorilor (UNSAR) au gasit totusi o solutie de compromis pe care au comunicat-o MMPS.
Solutia se refera la incadrarea agentilor de asigurari la exceptiile prevazute de Legea nr. 130/1999, la art. 2. Exceptiile vizeaza „persoanele care presteaza diferite servicii in baza unor legi speciale”. Cum legea organizarii societatilor de asigurare este o lege speciala, asiguratorii isi leaga sperantele de intelegerea situatiei si acceptarea incadrarii de catre MMPS a agentilor de asigurare in prevederile acestui articol.