În zilele noastre, când la fiecare colț de stradă există o sală de arte marțiale și cursurile de yoga sau de meditații din cele mai felurite sunt mai populare decât cișmelele, pare o invenție să spui că doar în urmă cu puțini ani yoga și karate erau interzise. Printr-o hotărâre cu o putere egală cu a unei legi.
Atât de multe lucruri erau interzise sau imposibil de procurat în anii comunismului, de la unele mărunte până la altele vitale, încât puțini își mai amintesc acum de o regulă aberantă în plus.
Un ordin de ministru
Fila de istorie de astăzi o deschid, totuși, cu finalul, pentru că e fericit. Pe 13 ianuarie 1990, Mircea Angelescu redacta un ordin, intrat în vigoare trei zile mai târziu. E vorba de același Angelescu pe care Revoluția l-a prins la șefia Federației Române de Fotbal și apoi a fost, în cabinetul Petre Roman, ministru al Sportului. În locul lui, la Federație l-a pus pe Mircea Sandu. Tot lui Angelescu, după decembrie 1989, i se datorează apariția Ligii Profesioniste de Fotbal și propulsarea la conducerea ei a lui Dumitru Dragomir.
Totuși, Angelescu a făcut și lucruri bune și revin la ordinul din ianuarie 1990:
”Ordinul nr. 62 din 16 ianuarie 1990. Având în vedere atribuțiile ce-i revin ministrului, ordonă:
1.Se abrogă începând cu data emiterii prezentului ordin, documentele: Hotărârea nr. 1253 din 27 august 1982 a Biroului Comitetului executiv al CNEFS prin care se interzice organizarea și funcționarea oricăror cercuri de yoga și karate pe lîngă sau în cadrul cluburilor și asociațiilor indiferent de apartenență.
Semnat Mircea Angelescu, ministru.”
Citește articolul integral pe Evenimentul Istoric!