Creşterea economică va încetini peste tot, unele economii vor intra în recesiune, bancherii vor fi mult mai reţinuţi în a da credite. Luna septembrie 2008 va rămâne în istoria economiei mondiale. Giganţi financiari care păreau veşnici se clătinau ca un srl din colţul străzii sau, pur şi simplu, dădeau faliment. Era game-over pentru împrumuturile date fără număr-fără număr şi pentru caritasul construit pe seama acestor credite de băieţii deştepţi din marile bănci a
Creşterea economică va încetini peste tot, unele economii vor intra în recesiune, bancherii vor fi mult mai reţinuţi în a da credite.
Luna septembrie 2008 va rămâne în istoria economiei mondiale. Giganţi financiari care păreau veşnici se clătinau ca un srl din colţul străzii sau, pur şi simplu, dădeau faliment. Era game-over pentru împrumuturile date fără număr-fără număr şi pentru caritasul construit pe seama acestor credite de băieţii deştepţi din marile bănci americane. Un fel de joc pe seama căruia tot felul de manageri au încasat de-a lungul anilor bonusuri de sute de milioane de dolari de căciulă. Sistemul american, cel mai liberal din lume, e construit pe principiul „cine greşeşte plăteşte“. Indiferent dacă e persoană fizică şi s-a împrumutat fără măsură sau e firmă condusă prost, statul te lasă să-ţi pierzi casa sau să intri în faliment. Aşa este moral, aşa a făcut, cu cåte o excepţie, şi de această dată. Acum însă, putregaiul din băncile vicioase se întindea cu repeziciune către nevinovaţi: bănci, firme de asigurare sau cetăţeni. Neîncrederea instaurată ameninţa să facă victime în toate direcţiile şi pe toate pieţele din lume. Un astfel de tsunami financiar nu se mai văzuse. Băncile centrale au înţeles că uraganul nu mai poate fi oprit cu măsuri timide şi parţiale şi că lăsarea pieţei să rezolve natural, duce la dezastru. Atunci şi-au unit vocile şi au transmis către pieţe semnalul că vor furniza în sistem atåta lichiditate cåt va fi nevoie, acceptånd drept garanţii pentru aceste împrumuturi nu numai obligaţiuni de stat (cum se întåmpla pånă acum), ci şi acţiuni. Mai mult, americanii au anunţat că înfiinţează un fel de AVAS de pe vremuri, care să preia toată murdăria din bănci, astfel ca instituţiile financiare să rămånă curate.
Pentru a înţelege magnitudinea acestui cutremur, e de ajuns să te uiţi la acţiunile gigantului din domeniul asigurărilor, AIG, o companie care, totuşi, a supravieţuit. În urmă cu mai puţin de un an, această acţiune se vindea cu 70 de dolari. Zilele trecute se tranzacţiona la mai puţin de 2 (doi) dolari. Averi imense, mii de miliarde s-au pierdut în toată lumea de un an încoace. Probabil, vom vedea în lunile următoare şi cåştigători.
După ce băncile centrale au scos pieptul înainte şi şi-au unit vocile, pieţele au explodat. Creşteri ale indicilor pieţelor din întreaga lume, simultan, de şapte-opt sau 10 procente, nu cred că s-au mai văzut vreodată. Un enorm val de optimism a cuprins pieţele. Problemele, e clar, nu s-au terminat: creşterea economică va încetini peste tot, unele economii vor intra în recesiune, bancherii vor fi mult mai reţinuţi în a da credite. Dar, cel puţin, jocul de domino care dăråmă băncile pare să fi fost oprit. Se vor scrie cărţi, se vor face filme despre ce s-a întåmplat în această perioadă. Sistemul financiar va avea o altă arhitectură, se va întoarce la fundamente. Instrumente sofisticate care făceau să trăsnească banii din orice direcţie, indiferent ce se întåmpla în economia reală, încep să fie interzise în multe ţări. Vånzările în lipsă, o modalitate de a paria pe scăderea viitoare a acţiunilor, au fost deja oprite pe cele mai liberale pieţe. Actuala criză încheie o eră. Despre concluzii e încă prea devreme să vorbim…