Primul om decorat de președintele Klaus Iohannis este președintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România (AFDPR), domnul Octav Bjoza.Primul român decorat de Klaus Iohannis lansează acuzații grave.
În anul 2014, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), Octav Bjoza, a fost prima persoană decorată de actualul șef de stat, Klaus Iohannis. Bjoza a primit atunci din partea președintului cea mai înaltă distincție a țării: Ordinul „Steaua României”.
Octav Bjoza a dezvăluit, că are o pensie de aproape 1.600 de lei și susține că deținuții politic sunt cea mai vitregită categorie socială din țara asta. Mai mult, el a declarat că indemnizația nu s-a mai mărit de patru ani, chiar dacă, în tot acest timp, i s-au făcut promisiuni.
„30 de ani nu am făcut lucrul ăsta, dar m-a cuprins o silă și o scârbă de neimaginat. Nu se mai poate, trebuie să fac comparație cu mai noua categorie de luptători anticomuniști din Decembrie ’89. Mă refer la cei care n-au pierdut nimic. N-au avut decedați în familie, n-au fost răniți, au avut, cică, un rol determinant.
Ei primesc de două ori cât mine reparație bănească: 2.810 lei. Iar eu, care am suferit o viață-ntreagă… că suferința noastră nu s-a încheiat odată cu eliberarea, a continuat toată viața, că am fost marginalizați. Noi n-am putut termina facultăți, meserii la momentul potrivit. Concret, eu am terminat cu o întârziere de 10 ani facultatea, pentru că, la început, nu ne era permis. N-am putut promova în serviciu, pensiile noastre sunt mici.
Reparația bănească pe care o primesc eu e de nici 1.600 de lei și un luptător cu rol determinant din Decembrie ’89 primește 2.810 lei, fără să fi pierdut nimic. Eu mi-am lăsat acolo tinerețea, libertatea, toată agoniseală. Pe noi ne-a condamnat azi și mâine ne-a azvârlit în drum, ne-a confiscat totul. N-au făcut nicio mărire de 4 ani. Numai promisiuni.
Ne gândeam că-n Anul Centenarului cineva se va gândi și la noi, având în vedere că făuritorii Marii Uniri au murit lângă noi, în temniță, domnule! Ne gândeam că ne va întreba și pe noi cineva cum vedem Centenarul ăsta…Nu, domnule, copiii și nepoții criminalilor care ne-au trimis la moarte au vorbit despre Marea Unire.
„Cea mai vitregită categorie socială din țara asta”
Nu s-a mărit cu nimic (n.m. – indemnizația). Ne-au promis așa, voalat. Am discutat și cu ministrul Finanțelor. A trecut și Anul Centenarului, discuția asta a avut loc în 2 aprilie, anul trecut. S-au mărit pensii, salarii. La noi, nu! Cea mai mai vitregită categorie socială din țara asta suntem noi. Un segment al societății greu de digerat și să nu credeți, cumva, că cei de la Putere sunt singurii vinovați. Întreaga clasă politică ne-a tratat cu același dispreț. Cât sunt în Opoziție, mă iau în brațe, mă pupă și-mi promit. Când ajung la Putere, nu ne mai cunosc.
Am sperat (n.n. – că ne vor mări indemnizațiile de la 1 ianuarie). Cum să dai de zece ori mai puțin celor care au suferit cel mai mult? Parlamentul României e populat de o faună de rechini și caracatițe și n-aveți de unde să-i știți, dar mulți sunt copiii unor foști ofițeri de Securitate.
Parcă am retrăi momentele de după cel de-Al Doilea Război Mondial, când toți bețivii și puturoșii de pe ogoare și din uzine au pus mâna pe frâiele acestei țări”, a declarat Octav Bjoza, pentru Bugetul.ro
Potrivit site-ului Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, Octav Bjoza s-a născut la 11 august 1938. Între anii 1957-58 este student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
La finele anului I, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, a fost exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi. Între anii 1956-1958 a făcut parte împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, care avea drept scop „înlăturarea regimului democrat popular din ţara noastră pe calea violenţei”.
La Iaşi este anchetat de cpt. David Isidor si de către lt. maj. Gaşparovici Eugen, apoi foarte scurt la Securitatea URANUS din Bucureşti de către cpt. GheorgheEnoiu şi în final la Securitatea din Braşov de către lt. maj. Traian Urzică şi mr. Stelian Alexandrescu.
A fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov la data de 10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin sentinţa nr. 672/10.10.1958 pentru delictul crimă de uneltire împotriva ordinii sociale. Preşedintele completului de judecată a fost faimosul maior de justiţie Dragoş Cojocaru, cel care a trimis la moarte loturile de luptători anticomunişti ale maiorului Nicolae Dabija, Ion Gavrilă Ogoranu şi altele.
Pedepsele fiind exagerat de mari, în comparaţie cu faptele comise, la 09 februarie 1962, prin decizia nr. 34 a Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române (RPR) – Colegiul Militar, admite recursul declarat de Procurorul General al RPR, casează sentinţa de mai sus şi îl condamnă la 4 ani temniţă grea. A trecut prin închisorile: Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava, prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării ca Bacul „4” şi Periprava – Secţia Grindu de unde a fost eliberat la 23 iunie 1962.