The Collector explică, într-un articol amplu, care este deosebirea dintre cele două sisteme.

Pe măsură ce filosofia, politica și economia evoluează, dezbaterea privind diferența dintre socialism și capitalism devine din ce în ce mai importantă. Aceste ideologii diferă prin modul în care distribuie resursele și structurează societatea. Socialismul urmărește mai multă egalitate prin proprietatea comună. Capitalismul apreciază succesul individual și consideră că piețele ar trebui să-și urmeze cursul.

Socialism și capitalism. Definiție și principii de bază

Socialismul și capitalismul sunt construite pe diferite viziuni cu privire la natura umană, societate și justiție. Cei care urmează socialismul cred în controlul colectiv. Marx și Engels credeau că exploatarea și inegalitatea provin din unități de producție private. Spuneau că proprietatea privată ar trebui abolită, astfel încât fie întreaga comunitate, fie guvernul să controleze totul împreună. Un astfel de aranjament ar preveni diviziunile între oamenii bogați și cei săraci.

Socialiștii susțin, de asemenea, că dacă averea ar fi deținută colectiv, bunurile și serviciile ar putea fi distribuite în funcție de nevoi, decât vândute pentru profit. Acest lucru ar putea contribui la crearea unor societăți mai echitabile în care toată lumea să beneficieze dacă lucrurile merg bine.

Cu toate acestea, există exemple de țări care pun această credință în practică. Țările scandinave au programe sociale extinse, finanțate din taxe mari. Aceste programe includ asistență medicală universală, educație și securitate socială și au ca scop reducerea inegalității economice.

Capitalismul se bazează pe individualism și pe o economie de piață nerestricționată. Filosofi precum Adam Smith și John Stuart Mill au susținut aceste idei. Smith a susținut existența unei „mâni invizibile”: indivizii care își caută propriul câștig economic, dar ajută societatea în ansamblu.

Într-un sistem capitalist predomină proprietatea privată: resursele sunt deținute de persoane fizice sau companii care le folosesc pentru profit. Scopul sistemului capitalist este de a crea o economie dinamică, în care concurența și inovația să înflorească, să răsplătească efortul individual cu bogăție și împlinire personală.

Susținătorii spun că niciun alt sistem nu s-a dovedit la fel de reușit în a genera bogăție și nici nu satisface nevoile oamenilor în mod atât de flexibil. SUA simbolizează cel mai bine această filosofie.

Structura economică și alocarea resurselor

Fundamentul socialismului și capitalismului explică modul în care resursele sunt distribuite în diferite sisteme economice. Socialismul folosește planificarea și distribuția centrală – o idee care se întoarce cel puțin la Republica lui Platon, unde regii-filosofi distribuiau bunuri pentru a crea armonie socială.

În socialism, statul joacă acest rol. Urmărește modul în care resursele sunt răspândite, astfel încât rezultatele să fie echitabile. Vrea să reducă diferențele de venit care provin numai din forțele pieței; în cadrul acestui sistem, fiecare trebuie să-și satisfacă nevoile.

Exemple de industrii conduse de stat în economiile socialiste includ asistența medicală din Cuba (care a dezvoltat tratamente pentru cancerul pulmonar) și transportul public din China (care construiește rețele de cale ferată de mare viteză mai rapid decât oriunde altundeva).

Acestea sunt servicii furnizate de guverne, care reflectă o prioritate socialistă: asigurarea că bunăstarea generală nu depinde de companiile care obțin profit și încercarea de a oferi tuturor acces egal la servicii moderne importante.

Pe de altă parte, capitalismul se bazează pe o economie bazată pe piață, reluând ideile lui Adam Smith din The Wealth of Nations. Smith a susținut că „mâna invizibilă” a pieței – ghidată de cerere și ofertă – duce la o alocare eficientă a resurselor.

În capitalism, prețurile și nivelurile de producție sunt determinate de interacțiunile dintre consumatori și producători. Această abordare descentralizată încurajează concurența și inovarea, motoare ale creșterii economice.

Societățile capitaliste sunt pline de exemple de afaceri și industrii private. Acestea includ giganți tehnologici din Silicon Valley, precum Apple și Google, care întruchipează antreprenoriatul. Aceste companii sunt libere să realizeze profituri în timp ce creează produse și servicii care răspund dorințelor clienților, in timp ce ajută la avansarea tehnologiei în general.

Distribuția averii și echitatea socială

La bază, socialismul și capitalismul au opinii foarte diferite asupra echității sociale și asupra modului în care ar trebui împărțite bogăția și resursele.

Socialismul acordă o importanță mai mare egalității și bunăstării tuturor membrilor societății. Pentru a implementa acest lucru, guvernele folosesc diverse metode, care implică luarea banilor de la unii oameni, prin impozite, și oferirea acestora altora. De exemplu, dacă ești bogat, s-ar putea să plătești mai multe impozite pe câștig, astfel încât asistența medicală și educația să fie gratuite pentru toată lumea.

Țări precum Suedia și Norvegia au economii puternice și niveluri ridicate de justiție socială (echitate).

Totuși, capitalismul încurajează donațiile caritabile pentru a aborda problemele sociale

Rolul guvernelor și al regulilor

Atât în ​​socialism, cât și în capitalism, utilizarea reglementărilor de către guverne dezvăluie modul în care consideră că societatea ar trebui condusă și organizată la cel mai profund nivel.

Socialiștii vor ca statul să controleze mai multe lucruri pentru că ei cred că poate gestiona cel mai bine resursele. Asta înseamnă că atunci când ai un guvern socialist, acesta va juca un rol important în conducerea economiei prin stabilirea unor reguli. De asemenea, va oferi servicii pentru ca toată lumea să aibă aceleași șanse în viață.

In concluzie, socialismul și capitalismul oferă două metode diferite de guvernare a unei țări. Socialismul susține controlul de stat cu proprietate publică – își propune să se asigure că toată lumea are o cotă egală de bunuri esențiale. Capitalismul tinde să funcționeze cel mai bine atunci când indivizii sau companiile dețin lucruri și pot câștiga bani pe piețe competitive.

Multe societăți de azi nu urmează un singur model; folosesc un amestec de ambele tipuri (sau sisteme). De exemplu, majoritatea țărilor europene au economii capitaliste, dar și sisteme de bunăstare puternice, dorind să trateze pe toată lumea corect, fără a irosi banii.