Deşi pare neverosimil, România de acum 100 de ani era un mare producător de petrol brut şi rafinat. Clădirile impunătoare din Bucureşti şi centrele oraşelor din mica Românie au fost ridicate datorită acestei industrii.

În 1906, România ocupa, în producţia de petrol, locul al patrulea, după Rusia, S.U.A. şi Indiile Olandeze, devenind în perioada interbelică a treia producătoare de petrol din lume. Capitalul investit în această exploatare la 1900 atingea circa 190.000.000 de franci, din care 16.000.000 de franci era capital românesc.
Capitalul german era cel mai important la 1900: 74.000.000 de franci, urmat de capitalul francez: 31.000.000 de franci. O mare parte a producţiei era exportată. În 1906 s-au exportat 321.119 tone, în valoare de 26.000.000 de franci. La sfârşitul acelui an, existau în România 37 de societăţi pe acţiuni şi 16 asociaţii sau sindicate pentru exploatarea petrolului.

Societatea anonimă „Aurora“ a fost înfiinţată în 1898 la Ploieşti cu un capital de 150.000 de franci. În 1899, societatea petrolieră internaţională română din Amsterdam a fuzionat cu Aurora, căreia îi păstrează numele, îşi mută sediul la Bucureşti, actualmente aflat pe strada Paleologu, şi îşi măreşte capitalul la 6.500.000 de franci. Această societate deţine o rafinărie la Băicoi, care poate prelucra până la 900 de tone de petrol pe zi, şi alta la Târgovişte.

Societatea utiliza, la 1900, 282 de vagoane şi avea 89 de rezervoare cu o capacitate de 34.987.000 de litri. În contul capitalului investit se afla, în 1900, suma de 1.420.899 de franci, iar în 1906, 7.699.680 de franci. Dividendele plătite au fost de 5,50% în 1900, de 7,87% în 1904 şi de 6% în 1905.

Cea mai interesantă societate din punctul de vedere al organizării a fost cea formată de consorţiul german Disconto şi S. Bleichröder. Această societate era alcătuită din patru societăţi distincte, care se completează unele pe altele, lucrând toate cu atribuţii specifice la dezvoltarea aceleiaşi industrii. Aceste societăţi au fost: Telega Oil C-ie Ltd., Buştenari, Vega şi Creditul Petrolifer. Industria petrolului a ajutat foarte mult economia românească să supravieţuiască, chiar dacă la nivel de avarie, în timpul recesiunii economice din 1929-1933.