Alături de marile instituţii financiare aflate sub controlul statului, la Bucureşti s-au dezvoltat şi importante bănci particulare, care au fost la început formate în majoritate din asociaţii limitate sau în comandită şi care au adoptat aproape toate forma de societate anonimă.
Aşa a fost şi cazul Societăţii de asigurări „Agricola“, creată la începutul secolului XX şi care a rezistat vremurilor până în ultimii ani ai pieţei libere româneşti, prin 1948-1949. Mica Românie urbană de la 1900, dar şi, într-o măsură ceva mai mică, mediul rural începuseră a se obişnui atât cu contractarea creditelor, cât şi cu necesitatea de a încheia asigurări. Alături de marile societăţi din domeniu, care la 1900 existau deja de aproape o jumătate de veac, îşi făceau apariţia instituţii de profil, de nivel cel mult mediu, pentru un eşantion de clienţi cu venituri mici şi mijlocii.
Acest mecanism începuse să funcţioneze foarte bine în condiţiile în care leul avea ca etalon aurul, moneda de un leu echivalând ca valută cu francul francez pretutindeni în Europa; de atunci a rămas celebră moneda de 20 de lei, intrată în folclor cu denumirea de „un pol“. Leul era cea mai puternică monedă din zona Balcanilor, aceasta şi datorită dezvoltării industriei petroliere, care luase avânt încă de prin 1870-1880.
Revenind la subiectul nostru, „Agricola“ a fost autorizată să funcţioneze ca societate anonimă de asigurări generale la data de 1 iulie 1906, însă nu şi-a început operaţiunile decât un an mai târziu, pe 1 iunie 1907, când nu încheia poliţe decât pentru transport şi incendiu. Abia la începutul lui 1907, când conducerea societăţii i-a fost încredinţată lui Theodor Fritsch, secondat, ca adjunct, de A. Steiner, a început procesul de constituire efectivă a societăţii. Întreg capitalul a fost realizat prin subscripţie, în ciuda unor circumstanţe potrivnice de atunci – un an agricol prost şi răscoalele ţăranilor. Reasigurările erau făcute la „British & Foreign Insurance Co. Ltd“, din Londra, „Riunione Adriatica di Sicurta“, din Trieste, „Union Incendie“, din Paris, societatea olandeză „Lloyd“, din Amsterdam, „National“, din Londra şi altele.
De îndată ce societatea a început să facă şi asigurări de viaţă, capitalul său depus a crescut la 2.000.000 de franci. Consiliul de administraţie era format în primul an de funcţionare din C. Colibăşanu, mare proprietar, ca preşedinte, Vasile Missir, fost ministru, şi Luca Elefterescu, mare proprietar. Vicepreşedinţii erau Dr. N. Angelescu, deputat, şi Leon Costiner, proprietar, în vreme ce membrii Consiliului erau Dr. I. Dumitrescu; C. Disescu, fost ministru, M. Helder, comerciant, D. Ionescu, primarul Brăilei, Al. Lucasievici de la „The Bank Ltd.“, S. Prager, Ad. Solomon, industriaş, şi L. Timmerman, director al Băncii Comerciale.
