Pentru micii investitori si actionarii marunti tranzactiile cu actiuni la Bursa sau la RASDAQ sunt un fel de pocher: ordinele de vanzare si de cumparare sunt formulate pe baza inspiratiei si a flerului, tinandu-se cont de ce a iesit, adica de pretul si volumul de tranzactionare din ultimele zile. Exista alternativa? Ar trebui, intrucat societatile cotate sunt obligate sa furnizeze actionarilor si potentialilor investitori informatii complete si detaliate despre activitatea si rezultatele lor. D
Pentru micii investitori si actionarii marunti tranzactiile cu actiuni la Bursa sau la RASDAQ sunt un fel de pocher: ordinele de vanzare si de cumparare sunt formulate pe baza inspiratiei si a flerului, tinandu-se cont de ce a iesit, adica de pretul si volumul de tranzactionare din ultimele zile. Exista alternativa? Ar trebui, intrucat societatile cotate sunt obligate sa furnizeze actionarilor si potentialilor investitori informatii complete si detaliate despre activitatea si rezultatele lor. De regula, aceasta obligatie nu este respectata. Atunci cand sunt difuzate, informatiile sunt prea sumare pentru a conta in luarea unei decizii.
O sansa in plus au investitorii institutionali. Daca sunt suficient de interesati de o companie, fondurile de investitii pot comanda un raport asupra acesteia sau pot cumpara unul deja intocmit. Sarcina de a culege si sintetiza informatiile se transfera, astfel, departamentelor de analiza ale societatilor de brokeraj. Analistii isi iau laptopul la subrat si purced spre societatea respectiva. Deplasarea e musai, pentru ca altfel nu capeti datele necesare, ci doar ceea ce transmit companiile.
De fapt, ce doresc actionarii, investitorii si analistii? Date financiare proaspete si detaliate si informatii prompte despre ceea ce au facut, fac sau se pregatesc sa faca societatile cotate. Ce ofera acestea? Din sase in sase luni, date sumare referitoare la rezultatele financiare si, din cand in cand, informatii despre convocarea AGA, deciziile adoptate de actionari si alte evenimente din viata companiilor (selectia acestora din urma este la latitudinea managerilor). Este prea putin, considera specialistii, recunoscand, totusi, ca in ultimul an circulatia informatiilor s-a imbunatatit.
Dan Apostolescu, presedintele societatii de valori mobiliare Active International, are rezerve serioase in privinta acuratetei cu care sunt intocmite raportarile financiare ale societatilor emitente: „Exista oscilatii ciudate, de la o jumatate a anului la cealalta, in raportarile financiare ale unor societati emitente. Dintr-odata apar furnizori neplatiti, datorii restante etc., adica elemente care, in mod normal, duc la schimbarea strategiei investitorilor. Daca nu cunosti in detaliu ce se intampla in respectiva companie, ce este in spatele cifrelor comunicate, riscul de a lua o decizie gresita este foarte mare”. Dan Apostolescu sustine ca majoritatea companiilor cotate arata, din punct de vedere financiar, mai rau decat in realitate. „In unele cazuri este vorba de greseli, in altele de interese particulare”, considera presedintele de la Active, adaugand ca „devine explicabil de ce o intreprindere privatizata arata,
brusc, bine in urmatoarele sase luni”.
Raportarile emitentilor sunt lipsite de substanta
Regulamentul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM) privind informarea periodica si continua realizata de emitentii de valori mobiliare stipuleaza obligatia acestor companii de a intocmi si publica rapoarte curente, semestriale si anuale. Aceste rapoarte trebuie sa contina informatii despre evenimentele importante, situatia economico-financiara, analiza activitatii, schimbari care afecteaza capitalul si administrarea societatii, situatia activelor.
Analistii societatilor de brokeraj considera ca situatia financiara ar trebui comunicata trimestrial si ca ar trebui sa contina mai multe date. „Raportarile semestriale si anuale sunt intocmite conform normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor pentru aplicarea Legii contabilitatii, or investitorii si actionarii au nevoie si de
alte informatii, nu numai de cele comunicate Fiscului”, afirma Ionut Nitu, directorul societatii de brokeraj Capital Securities. Managerii obisnuiesc sa faca publice rezultatele financiare globale – profit brut si net, cifra de afaceri, eventual datorii si creante. Rareori sunt furnizate amanunte si explicatii, adica ceea ce, pentru formularea unei strategii de investitii, conteaza mai mult decat rezultatele in sine. Ionut Nitu spune ca importanta este detalierea pozitiilor din bilantul contabil: „In rapoartele prezentate de companiile occidentale, cele mai valoroase informatii sunt cele cuprinse in asa numitele „foot notes” (notele de subsol), in care sunt date o multime de amanunte referitoare la venituri, cheltuieli, vanzari, stocuri, lichiditati, datorii, creante, investitii, repartizarea profitului etc.”
Rapoartele periodice intocmite de societatile cotate sunt transmise, in forma scrisa, Oficiului de Evidenta a Valorilor Mobiliare (OEVM), al carui sediu s-a umplut de dosare. Cel care solicita managerilor bruma de informatii cuprinse in aceste rapoarte este trimis la OEVM, iar Oficiul cere timp pentru a cotrobai prin dosare. Astfel, din momentul solicitarii informatiilor si pana la obtinerea acestora trec zile bune, desi in mod normal n-ar fi necesare decat cateva minute.
Pe cheltuiala lor, marile firme de brokeraj si-au constituit propriile baze de date referitoare la cele mai importante companii cotate. „Cheia obtinerii informatiilor amanuntite despre activitatea si rezultatele societatilor este intrarea intr-o relatie personala cu managerii, considera Radu Bugica, analist la Global Valori Mobiliare Bucuresti. Trebuie sa starui, sa lamuresti conducerea ca nu spionezi, ci ca doresti sa informezi pertinent investitorii si ca societatea are numai de castigat in schimbul transparentei”.
Cat priveste stirile despre noutatile aparute intr-o societate, acestea au circuite diferite de la societate la societate si de la o piata de tranzactionare la alta. In categoria evenimentelor importante (definite de CNVM ca fiind cele care ar putea influenta semnificativ pretul sau alt aspect al evolutiei de piata a respectivelor valori mobiliare) CNVM include explicit doar schimbarile in structura actionariatului, achizitiile si instrainarile substantiale de active (adica ceea ce depaseste 10% din valoarea totala a activelor) si, daca este cazul, declansarea procedurii de reorganizare judiciara sau de faliment. Raportarea pozitiilor semnificative in actionariat este respectata cu sfintenie, atat la Bursa, cat si pe RASDAQ, aceasta fiind insa meritul investitorilor. Daca la Bursa informatiile curente despre societati sunt accesibile la orice ora, din orice calculator conectat la serverul BVB, sistemul pietei extrabursiere nu ofera asemenea facilitati. „Bursa ofera brokerilor, prin calculator, toate informatiile transmise de societati, de regula cu maxima rapiditate, afirma Dan Apostolescu, facand aluzie la accidentul Terapia. Din acest punct de vedere, diferenta fata de RASDAQ este neta”. Marius Plugaru, directorul de operatiuni al societatii de brokeraj Global Valori Mobiliare, este de aceeasi parere: „Relatia emitent – Bursa s-a imbunatatit mult in ultimul an, lucru de care profita si brokerii, dar si clientii. Despre societatile tranzactionate pe RASDAQ, singurele informatii accesibile prin sistem sunt cele legate de actionarii semnificativi, modificari ale capitalului si fuziuni/divizari”.
Restul informatiilor raman de cules direct de la emitenti. Problema n-ar fi chiar atat de complicata daca societatile ar manifesta transparenta. „Marea majoritate a managerilor nu stiu sa fie manageri la societati deschise si nu stiu de ce e bine sa dea informatii investitorilor, sustine Ionut Nitu. Ei nu sunt convinsi ca trebuie sa fie deschisi pentru a putea culege bani de pe piata de capital prin emisiuni de actiuni sau obligatiuni”. Directorul de la Capital Securities considera ca aceasta atitudine este determinata de faptul ca toate companiile cotate (cu exceptia societatii Impact) au fost obligate sa fie societati deschise, prin programul de privatizare in masa. Un lucru cat se poate de adevarat. Societatile deschise au fost create „in vitro”, din initiativa guvernamentala, si la fel au aparut si pietele secundare: nu la cererea companiilor sau a actionarilor, ci in virtutea unor legi si hotarari de guvern. Schimbarea opticii managerilor asupra pietei de capital cere, acum, mult mai mult timp si rabdare din partea actionarilor decat a necesitat cuponiada. tr