‘Următoarea ancoră pe care cu siguranţă România trebuie să o atingă va fi aderarea la Zona Euro. După integrarea în UE Strategia Snagov şi-a atins ţinta, aderarea la Uniunea Europeană. După am rămas fără o ancoră clar definită. Obiectivul de adoptare a euro nu trebuie neapărat să fie privit ca scop în sine, dar după părerea mea trebuie să ne mobilizeze eforturile tuturor pe a îndeplini un obiectiv. S-a demonstrat istoric, empiric, că atunci când nu am avut o ancoră bine definită politicile au fost inconsistente, au existat derapaje şi macroeconomice şi în ceea ce priveşte calitatea politicilor publice. Nu am fost consistenţi nici măcar cu noi înşine’, a spus Cristian Socol.
El a explicat că acordul cu FMI funcţionează ca o ancoră doar pe ceea ce înseamnă stabilitate macroeconomică, echilibrarea balanţei de plăţi şi câteva condiţionalităţi structurale. Mai exact, acordul cu FMI nu îţi oferă posibilitatea de a avea o strategie de dezvoltare specifică pe termen lung.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, în urmă cu o săptămână în plenul Parlamentului, că este esenţială adoptarea monedei euro în următorii trei – patru ani, arătând că termenul de 2015 a devenit ‘nerealist’.
Cristian Socol susţine că României îi trebuie o politică industrială adecvată, o strategie pentru asocierea exploataţiilor în agricultură şi creşterea productivităţii, o strategie de competitivitate, şi una de ocupare, iar acestea trebuie să fie specifice, făcute de România.
‘Fondul Monetar nu îţi propune o strategie pe termen lung, acesta ţi-o faci tu ca ţară. Ancora cu strategia de adoptare a euro vine pe două părţi: o parte de convergenţă nominală, ceea ce înseamnă partea macroeconomică şi partea de convergenţă reală, în care se merge pe îndeplinirea standardelor educaţionale, de ocupare, de constituire a unei baze industriale. Ţările care au avut baze industriale, precum Polonia, au reuşit să treacă prin criză mai uşor’, a mai spus Socol.
Sursa: Agerpres
