Socoteala lui Pristanda

«I-ai numărat pe ăia de la primă­rii? Nu, coane Boc, să trăiţi! Trei mii la primării şi cu ăia de la prefecturi, şase mii, mai punem nouă mii la agenţii, cinşpemii...» Pris­tanda de la Guvern tot socoteşte, dar degeaba, n-are spor. Marea dis­po­ni­bilizare a funcţionărimii de stat bălteşte într-o groapă de incertitudini, iar senzaţia este că, cel puţin până la alegeri, se joacă la cacealma. Încă nu se ştie când va începe şi cât va

«I-ai numărat pe ăia de la primă­rii? Nu, coane Boc, să trăiţi! Trei mii la primării şi cu ăia de la prefecturi, şase mii, mai punem nouă mii la agenţii, cinşpemii…» Pris­tanda de la Guvern tot socoteşte, dar degeaba, n-are spor. Marea dis­po­ni­bilizare a funcţionărimii de stat bălteşte într-o groapă de incertitudini, iar senzaţia este că, cel puţin până la alegeri, se joacă la cacealma. Încă nu se ştie când va începe şi cât va dura, dacă se vor da salarii compensatorii sau nu, dar mai ales câţi oameni ar trebui, la modul real, să fie trimişi acasă, astfel încât instituţiile întreţinute din banii publici să în­cea­pă să funcţioneze de­cent şi eficient, fără să mai sfideze sectorul privat prin comportament şi salarii. Să re­cu­noaş­tem, pentru o clipă ne-au păcălit. Am sperat că acest Guvern va face, în sfârşit, curăţenie în propria-i ogradă, treabă pe care ar fi trebuit să o pună în capul tuturor listelor de măsuri anticriză la care tot bâjbâie de opt luni. Până acum, însă, numai vorbărie. Să nu­meşti restructurare „e­fortul“ de a suprima din vârful pixu­lui nişte posturi vacante din in­sti­tu­ţii inutile (cărora, să nu uităm, le-au fost aprobate organigrame şi bugete generoase în plină criză) e un truc ieftin, care jigneşte inteligenţa contribuabilului. După ce a făcut atâ­ta deranj, Traian Băsescu dă înapoi. Spune că atunci când a aruncat pasti­la celor 20% s-a gândit, de fapt, la ple­­ca­rea a 10.000 – 15.000 de oameni, nicidecum la 150.000 ori 300.000, aşa cum s-a grăbit presa să calculeze, şi, oricum, concediile fără plată nu sunt o soluţie. În secunda doi, hopa şi premierul Boc, care zice, staţi aşa, nu dăm afară oricum, e ne­vo­ie de o analiză, de o triere: „Dacă există doi bugetari într-o familie anga­jaţi în ace­eaşi instituţie, va trebui să se ţină cont de acest lucru, pentru a se putea asigura o sustenabilitate finan­ciară a acestora“. Aşadar, nu şefii vor fi dis­po­ni­bilizaţi, ci amărâţii fără proptele, nu vor fi 150.000, ci de zece ori mai puţini, şi cine a spus că trebuie să se înceapă de la centru?