Schimbare Cod Penal. Legea care afectează traficul rutier creează haos în sistemul judiciar și pune în pericol drepturile cetățenilor
Schimbare Cod Penal. În loc să contribuie la protejarea traficului rutier și reducerea accidentelor, noul proiect de modificare a Codului penal privind conducerea sub influența alcoolului sau a drogurilor ar putea genera o criză fără precedent în justiție, atrag atenția avocații Buju, Stanciu și Asociații. Acesta nu doar că creează o multitudine de dosare penale absurde, dar riscă să transforme un subiect vital, precum siguranța rutieră, într-o aplicare haotică a legii.
”Propunerea de modificare a Codului penal privind conducerea sub influența alcoolului sau a drogurilor este absurdă și nefundamentată științific, avertizează avocații societății de avocatură Buju, Stanciu și Asociații. Astfel, legea incriminează subiectiv cetățenii români, putând fi condamnați la închisoare, deși nu reprezintă niciun pericol real. În plus, legea nu are scop educativ pentru reducerea numărului de accidente, ci punitiv, conducând doar la creșterea numărului de dosare penale, mai consideră specialiștii. Astfel, nouă propunere transformă o idee bună, cum este siguranța rutieră, într-o aplicare haotică a legii, cu eventuale dosare penale inutile și riscul sistemic de condamnări absurde.”
Avocații din cadrul societății de avocatură susțin că propunerea legislativă este, în esență, nefundamentată științific și lipsită de orice logică juridică, iar impactul său asupra cetățenilor poate fi devastator. Conform noii legi, cetățenii români riscă să fie condamnați la închisoare chiar dacă nu reprezintă un pericol real pentru trafic, iar scopul nu pare să fie educativ, ci pur punitiv. În loc să reducă numărul de accidente rutiere, legea ar putea contribui la un val de dosare penale inutile.
”Specialiștii Buju, Stanciu și Asociații au găsit mai multe lacune în lege, deși legislația modernă ar trebui să se bazeze pe claritate și previzibilitate. Mai exact, această inițiativă legislativă introduce sintagma grosieră „droguri în sânge”, fără a preciza dacă se referă la substanțe active (care afectează conduita unui șofer) sau la metaboliți inactivi (urme de substanțe care pot rămâne săptămâni în organism, fără niciun efect comportamental). Astfel, în opinia specialiștilor în drept penal, un pacient care ia anxiolitice prescrise poate fi condamnat la fel ca un consumator de metamfetamină.”
Schimbare Cod Penal. Problemele fundamentale ale propunerii
Schimbare Cod Penal. Una dintre marile lacune ale proiectului legislativ este lipsa unui criteriu științific clar în stabilirea prezenței substanțelor interzise în sânge. Legislația nu face distincție între substanțele active, care afectează comportamentul unui șofer, și metaboliții inactivi, care pot persista în organism fără a influența capacitatea de a conduce.
Această abordare grosieră ar putea duce la condamnarea unui pacient care urmează tratamente cu anxiolitice la fel ca un consumator de substanțe de risc ridicat, precum metamfetamina.
Schimbare Cod Penal.De asemenea, legile din țări cu tradiție în domeniu, cum ar fi Germania sau Canada, stabilesc praguri clare și bazate pe studii științifice, un lucru care lipsește în proiectul românesc.
„Țări cu legislații mai avansate, precum Germania sau Canada, stabilesc praguri precise pentru fiecare substanță, bazate pe studii științifice care corelează nivelul unei substanțe cu afectarea reflexelor. România, în schimb, a optat pentru o definiție rudimentară, lipsită de orice nuanță științifică, care poate incrimina inclusiv persoanele care au consumat medicamente pentru anxietate sau canabis cu o săptămână înainte, fără a fi sub influența acestuia. Rezultatul? O aplicare haotică a legii, cu dosare penale inutile și riscul sistemic de condamnări absurde. Orice act normativ care nu apelează la rigoare științifică și la principiile clasice ale dreptului penal riscă să devină o caricatură legislativă, mai aproape de creația unui artist naiv decât de lucrarea fină a unui legiuitor matur.
În loc să folosească analizele toxicologice, cum inspirat a decis ÎCCJ, pragurile științifice și o rețea de măsuri educative și de prevenție, legiuitorul, într-un aparent război rece interinstituțional, preferă să trateze cu ciocanul o problemă care necesită privită cu lupa. Prin această atitudine, nu doar că este ratată ținta reală – reducerea accidentelor rutiere –, ci se nasc și probleme grave de echitate, previzibilitate și costuri sociale”, explică Victor Buju, avocat specializat în Drept penal și partener fondator Buju, Stanciu și Asociații.
Toleranța și comportamentul șoferilor, ignorate în mod periculos
De asemenea, toleranța la substanțe variază considerabil de la o persoană la alta, iar propunerea legislativă nu ține cont de acest fapt. În timp ce un consumator ocazional de canabis ar putea fi semnificativ afectat, un consumator cronic ar putea să nu resimtă nicio afectare, chiar dacă testele ar arăta prezența substanței în organism.
Astfel, se riscă o aplicare mecanică a legii, fără a analiza comportamentul real al șoferilor.
”Toleranța la substanțe variază enorm de la o persoană la alta. Un consumator ocazional de canabis poate fi afectat puternic, în timp ce un consumator cronic poate avea THC rezidual fără a fi afectat. Jurisdicțiile moderne analizează și semnele comportamentale ale afectării, nu doar nivelul substanței.
Propunerea legislativă pare, în acest punct, preocupată doar de depistarea prezenței „drogurilor în sânge”, deși capacitatea de reacție și atenția nu sunt același lucru la fiecare persoană. O asemenea abordare binară – „e substanță detectată, e infracțiune” – nu doar că face să dispară orice nuanță științifică, dar demonstrează o lipsă evidentă de interes pentru realitățile medicale și fiziologice.”
Proporționalitatea pedepselor și riscurile unui sistem de justiție supraaglomerat
Mai mult decât atât, sancțiunile prevăzute pentru conducerea sub influența alcoolului sau a drogurilor sunt disproporționate. Propunerea de lege sugerează pedepse de 3-7 ani de închisoare, comparabile cu infracțiuni grave, precum vătămările corporale sau tâlhăria.
Această abordare nu doar că este șocantă din punct de vedere al justiției, dar ar putea duce la supraaglomerarea sistemului judiciar și penitenciar, având în vedere numărul mare de dosare care ar putea fi deschise din cauza unor teste rapide, care nu sunt garantate să fie precise.
“Disproporția este șocantă și sugerează mai degrabă un exercițiu de putere, menit să impresioneze publicul, decât o intervenție rațională în materie penală. Nu negăm gravitatea conducerii sub influență, însă o lege care pedepsește la același nivel un șofer cu o alcoolemie de puțin peste 0,80 g/l și pe un infractor care provoacă intenționat suferințe fizice grave își pierde logica echilibrului pe care dreptul penal trebuie să îl aibă în toate formele sale”, completează avocatul Victor Buju.
Lipsa unei abordări educative și prevenitive
În loc să pună accent pe sancțiuni penale, legislația ar trebui să se concentreze și pe măsuri educaționale și preventive pentru reducerea accidentelor rutiere. Campaniile de conștientizare, educația rutieră și măsurile de prevenire sunt esențiale pentru combaterea problemei.
Din păcate, proiectul legislativ ignoră complet aceste aspecte, concentrându-se exclusiv pe pedeapsă, fără a propune soluții alternative.
”O altă slăbiciune majoră rezidă în faptul că acest proiect legislativ ignoră, cu desăvârșire, diferențele între diferite tipuri de substanțe cu efect psihoactiv. În numeroase state occidentale, legile fac diferența între drogurile care afectează imediat reflexele (alcool, cocaină, amfetamine) și cele care, prin natura lor, pot rămâne detectabile în organism mult după dispariția oricărei influențe reale (canabis, benzodiazepine).
România alege o abordare de o natură rudimentară dezonorantă: „droguri = pericol”, fără distincții, fără praguri, fără logică. Practic, un pacient care ia anxiolitice prescrise poate fi condamnat la fel ca un consumator de metamfetamină.
În plus, o lege penală modernă se bazează pe proceduri de testare precise, pe dreptul la contraprobă și pe confirmarea rezultatelor prin analize de laborator. În practică, testele rapide utilizate de poliție (cum ar fi cele de tip Dräger) pot produce un număr îngrijorător de rezultate fals-pozitive sau fals-negative, iar în alte țări, un astfel de test trebuie oricum coroborat cu o analiză toxicologică riguroasă.
Noua lege nu menționează sub nicio formă aceste garanții procedurale. Practic, dacă un test rapid dă un fals pozitiv, șoferul este automat transformat într-un infractor.”
Un act normativ care riscă să devină o caricatură legislativă
Avocații din cadrul Buju, Stanciu și Asociații consideră că această lege ar putea deveni un exemplu de lege haotică și ineficientă, care nu doar că nu va atinge obiectivele propuse, dar va duce și la grave derapaje în sistemul judiciar. Într-o eră în care legislația ar trebui să fie clară și bine fundamentată, un asemenea proiect riscă să submineze încrederea cetățenilor în autorități și în sistemul de justiție.
Pentru a construi un cadru legislativ eficient, care să protejeze siguranța rutieră fără a încălca drepturile fundamentale ale cetățenilor, este nevoie de o abordare bazată pe rigoare științifică, educație și prevenție. România trebuie să evite legi populiste care, deși par atractive la prima vedere, au efecte dezastruoase pe termen lung.
”O altă consecință inevitabilă a acestei inițiative este supraaglomerarea sistemului judiciar și a penitenciarelor. Introducerea unor pedepse atât de dure și a unei definiții confuze a „drogurilor în sânge” va spori, în mod artificial, numărul de dosare penale.
Instanțele vor fi asaltate de cazuri în care va conta mai mult prezența minimă a unor substanțe, decât gradul efectiv de pericol pe care îl reprezenta șoferul. Într-un final, numeroase persoane pot ajunge în detenție, deși, în realitate, nu ar fi constituit un risc semnificativ pentru traficul rutier.
Am văzut cum, sub masca „siguranței rutiere”, s-a imaginat un proiect de lege care ratează să ofere claritate, să fie proporțional și să țină cont de criterii științifice elementare. Siguranța rutieră merită, fără îndoială, toată atenția. Însă, pentru a crea un cadru legal eficient și echitabil, e nevoie de rigoare, consultare științifică și capacitatea de a distinge între nuanțe. În secolul nostru, nu ne mai permitem să reducem totul la alb și negru.”
