Probabil ca granita dintre „profesional” si softul de rand arata ca plaja enorma intre SoundForge si cine stie ce sintetizator vocal de la NASA. Ca veni vorba despre SoundForge: poate fi oricand incadrat la clasa „pro”, avand in vedere acuratetea de lucru, filtrele de interpolare si multitudinea de posibilitati de editare pe care le ofera, dar in acelasi timp este la indemana oricui, atat prin pretul lui ca produs original (cateva sute de dolari), cat si prin faptul ca este de gasit pe mai toate compilatiile de soft piratat. In plus fata de aceasta, pentru un pumn de dolari (adica o gramada de lei), te alegi cu o multitudine de plug-in-uri cu parametri si caracteristici carora le poti aplica oricand stampila „pro”.
Pentru a nu fi banuiti cumva ca avem o afinitate cu cei de la Sound Foundry, alaturi de Soundforge al nostru sta egalul sau, Coo-Edit. Cine este mai bun, cine este mai „pro” – hotarasc utilizatorii, fiecare dupa cum ii este mai la indemana. Marea batalie este cea a interfetei, algoritmii de procesare fiind aproape identici. Cand Cool Edit Pro a adus cele 64 de canale, cei de la Sound Foundry veneau cu plug-in-ul Acid, specializat mai mult pe editare de ritmuri; nimeni nu se lasa mai prejos.
Am spus 64 de canale? Cred ca mai avem de intrebat ceva. Ce placa de sunet suporta 64 de stream-uri simultane, ce sistem suporta o astfel de rata de transfer? In nici un caz un soundblaster, fie el si AWE 64. Asa ca raspunsul la intrebare este o alta intrebare: care sunt si care nu sunt placi „pro”?
Hatisul poate este mai putin stufos in zona hard, avand in vedere diferentele mai mari de preturi intre diversele produse. O plaja exista in orice caz. Un AWE 64 Gold cu iesire digitala (SP/DIF) bate deja in geamul calitatii CD, adica „pro” – pe iesirea digitala.
Problema rezida in faptul ca mai este nevoie de convertor din digital la analogul timpanelor noastre (alti bani, alta distractie). Ajungi sa te intrebi: nu era mai bine sa iau o placa mai buna? Raspunsul nu il veti gasi nicaieri in alta parte decat la nivelul buzunarului. Layla Turtle Beach, cateva sute de dolari in plus, inca un pas inainte de „pro”; convertoare mai bune, placi multi-canal… IDE: Hopaaa! Ce te faci, ca depinzi de sistem, de procesor de etcetera, etcetera. Bagam mana in buzunar si upgradam sistemul (alti bani, alta distractie) sau lasam sistemul pe loc si mai facem inca un pas spre „pro”.
Firma Digidesign ofera aparatura „pro”, cu softul din dotare, costand intre 4.000 si 24.000 dolari.
Celebrele deja Session 8 si Pro Tools vin cu sisteme de citire proprie pe discuri SCSI; ele gestioneaza transferul, DSP-ul si lanturi SCSI. Calculatorul nu face altceva decat sa gestioneze interfata grafica.
Aici suntem deja in zona profesionala, aceasta fiind prezenta atat prin performante, cat si prin zerourile din coada. In aceeasi zona, dar specializat pe broadcast (radio, tv, editare coloane sonore), este SADIE Disc Editor – un produs absolut englezesc.
Discutia poate continua in zona softurilor dedicate unui anume tip de placa, pretul acesteia si caracteristicile ei tragand dupa ele adjectivul „pro” si in zona softului.
Intorcandu-ne acasa, pe la ce avem noi prin computere, putem spune ca este la indemana oricui sa aiba un soft profesional, daca nu cumparat, atunci piratat, aceasta calitate de la capatul firului dinspre boxe depinzand doar de hard-ul din dotare. Sound Forge sau Cool Edit vor face cam tot ceea ce iti doresti (sau aproape) din wav-ul tau, punand produsul final la dispozitia driver-ului de sunet Windows. Este foarte simplu sa aplici un algoritm matematic asupra unui PCM (Pulse Code Modulation, cum este si wav-ul), asa ca pasul pana la procesare profesionala este foarte usor de facut. De calitatea profesionala a sunetului de la iesirea din computer raspund din acest moment driverele, deci, implicit placa de sunet, adica convertorul D/A (Digital/ Analog).
Intrebat fiind asupra softurilor si placilor pe care le foloseste, domnul Vlad Blindu, managerul STUDIO BOX, un studio de inregistrari profesionale, ne raspunde: „Nucleul „pro” al aparaturii este un Session 8 (varianta in 8 canale pentru PC al Pro Tools, produs de DigiDesign). Este o placa cu 8 In/Out fizice, alaturi de care vine si softul de Multitracking, care poarta acelasi nume. Alaturi de acesta, SoundForge este prietenul insarcinat cu editarile si procesarile delicate. Totul este hardware-ul, Sound Forge gasind o placa de sunet performanta la iesire. In acest fel, calitatea sunetului este asigurata, softurile fiind doar instrumentele cu care modelam un material de calitate”.
Cat de „pro” sau ne-„pro” este un soft, aceasta depinde in proportie de 90% de partea hard folosita si, in final, de buzunar (vorbim de softuri de editare de sunet consacrate). Evolutia fulminanta a performantelor si scaderea spectaculoasa a pretului acestora face ca fiecare din noi sa poata intra cu fruntea sus in no-man’s land-ul dintre granitele „pro” si ne-„pro”. Apropierea de una sau de cealalta granita depinde din ce in ce mai mult de versatilitatea unui soft si de indemanarea cu care este folosit si, din ce in ce mai putin, de buzunar.