Nu era nici pe departe atât de sus pe cât vroiam eu sa cred, însă pentru un copil de 9 ani din România, etajul 21 era pe vremea aceea un soi de Everest. Hotelul acela impunător de la Universitate era singura clădire care aducea măcar cu blocurile din filme.

După ’89 au apărut, unul câte unul, și altele și mai mari. Nu mai ducem lipsă de blocuri înalte. Ba dimpotrivă, acum răsar în București ca ciupercile după ploaie: în număr mare și unde nu te aștepți. Eu unul chiar m-am săturat de ele, iar senzația plăcută pe care o ai când privești, uneori, orașul de la înălțime, nu-mi compensează sentimentul că multe dintre ele, construite în locuri total nepotrivite, ne urâțesc orașul. 

Un astfel de monstru de sticlă potrivit ca nuca în perete într-o zonă cu multe case frumoase și vechi este clădirea Crystal Tower de pe Iancu de Hunedoara. Nu are decât 15 etaje, dar pe lângă clădirile din jur arată ca un “zgârie nori”. De unde și comparația mea cu nuca în perete. Am trecut deseori pe lângă el, însă doar saptămâna trecută am avut curiozitatea să intru și să iau liftul până la ultimul etaj. Recunosc, îmi doream să văd un pic orașul de sus, însă adevăratul motiv pentru care am vizitat Crystal Tower este restaurantul Sole, proaspăt deschis la etajul al 15-lea.

Am făcut rezervare pe la ora 15.00 pentru ora 20.30. Fac precizarea aceasta pentru că urmează să fac o paranteză. După ce i-am dat informațiile pentru rezervare între mine și omul de la Sole a avut loc următorul dialog: “Vă rog să sunați cu o oră înainte ca să confirmați rezervarea”, îmi spune vocea din telefon. “Stați un pic, de ce trebuie să mai confirm?” “Pai știți, mai sunt persoane care fac rezervare și nu mai vin” “Si nu pot sa sun doar în cazul în care nu mai vin ca să vă anunț?” “Ba da” “Ok, mulțumesc” . Discuția asta m-a pus ușor pe gânduri. Și nu din cauza logicii șchioape a persoanei de la telefon. Ci pentru că îmi imaginam că grija excesivă a omului de la Sole este provocată de numărul mare de rezervări. Ceea ce ar fi fost cu adevărat impresionant pentru un restaurant deschis de numai câteva luni, într-o seară de marți. Când am ajuns acolo, însă, nu mai era nimeni în restaurant. Și până am plecat s-a mai ocupat o masă. Mda…

Restaurantul Sole beneficiază de un spațiu extrem de generos la ultimul etaj al clădirii Crystal Tower. Are un bar foarte mare și o terasă pe măsură cu o priveliște care îți taie un pic răsuflarea. Partea cu priveliștea e valabilă și pentru restaurant și recunosc că le-am iertat toate păcatele celor de la Sole, după ce m-am așezat la masa rezervată de lângă geam și am putut să văd o bucățică superbă din București pe înserat. De la înălțime, orașul nostru n-arată rău deloc.
La Sole am avut un pic senzația de risipă de spațiu. Însă mi-e limpede că locul a fost gândit în primul rând pentru evenimente. Simți lucrul ăsta și din modul în care este conceput și amenajat și prin promovarea pe care și-au făcut-o până acum. Chiar și siteul se numește sole-events.ro. Serviciul a fost corect, dar, așa cum spuneam, fiind singuri în restaurant era și cazul să fim tratați cu toată atenția. Mâncarea a fost și ea bună, dar nu pot să-i laud. Cred că bucătarii lor ar face față cu brio oricărui eveniment organizat acolo, însă cam atât.

Ce-am încercat și ne-a plăcut

La aperitiv am mâncat o supă de roșii (13 lei) și o porție de legume la grătar (24 de lei). La felul doi am încercat tagliatelle romagnola (27 de lei), o dorada făcută pe grătar (60 de lei) și o porție de straccetti de vită cu rucola (52 de lei). Deserturile nu prea ne-au făcut cu ochiul, însă am fost impresionați de lista de vinuri. Au câteva titluri românești de excepție, destul de rar întâlnite în restaurantele din București. Vă recomand Golem alb (95 de lei) sau Enira rose (75 de lei).

Legendă

Mâncare: 3 puncte din 5
Serviciu: 3 puncte din 5
Atmosferă: 4 puncte din 5

Sole
Iancu de Hunedoara nr.26
0722.587.589 / 0727.880.528
www.sole-events.ro