Solstițiul de iarnă din 2024 va avea loc sâmbătă, 21 decembrie, și va marca începutul iernii astronomice în emisfera nordică. Această zi, considerată cea mai scurtă din an, se caracterizează prin cele mai puține ore de lumină naturală, urmate de cele mai lungi nopți. În București, durata zilei va fi de 8 ore și 50 de minute, iar noaptea va dura 15 ore și 10 minute.
Solstițiul de iarnă și fenomenul astronomic
Solstițiile, împreună cu echinocțiile, sunt evenimente astronomice care au loc datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui și a înclinării axei sale.
Aceste fenomene se produc atunci când Soarele ocupă o anumită poziție pe cer, iar durata zilelor și nopților variază semnificativ în funcție de locație.
În cazul solstițiilor, în emisfera nordică, începerea iernii este determinată de înclinarea axei Pământului de 23,4 grade față de orbita sa.
Această înclinație face ca, în timpul solstițiului de iarnă, Polul Nord să fie îndreptat departe de Soare, iar emisfera nordică primește mai puțină lumină solară. În schimb, emisfera sudică trăiește momentul de vară, cu zile mai lungi și mai multă lumină.
Solstițiul pe alte planete
Ce se întâmplă în ziua solstițiului de iarnă
La solstițiul de iarnă, Soarele răsare la 23° 27′ sud față de punctul cardinal est și apune la același unghi spre sud față de punctul cardinal vest.
La amiază, având în vedere latitudinea medie a României, Soarele ajunge la o înălțime de doar 21° față de orizont.
Astfel, în București, ziua va dura 8 ore și 50 de minute, iar noaptea se va întinde pe 15 ore și 10 minute. În emisfera sudică, fenomenul marchează începutul verii astronomice.
Solstițiile au loc simultan în întreaga lume, dar ora exactă variază în funcție de fusurile orare. În 2024, solstițiul de iarnă în România va avea loc la ora 11:21, iar de atunci, durata zilelor va crește treptat până la solstițiul de vară, din 21 iunie.
Etimologia și semnificația solstițiului
Cuvântul „solstițiu” provine din latinescul „sol” (soare) și „sistere” (a sta pe loc), referindu-se la perioada în care traiectoria Soarelui pe cer pare să se oprească sau să nu se modifice semnificativ.
Aceasta se întâmplă din cauza mișcărilor lente ale Soarelui pe cer în zilele din jurul solstițiului, făcându-l să pară „nemișcat” pentru câteva zile.
Tradițiile românești de solstițiu
În România, solstițiul de iarnă era celebrat prin cinstirea zeului Saturn, protectorul recoltei, dar și a zeului Mithras, zeul luminii. Aceste tradiții reflectă importanța acestui fenomen astronomic în diverse culturi și religii.
În continuare, tradițiile românești păstrează ecouri ale credințelor străvechi, fiind asociate cu sacrificii simbolice. Un exemplu este arderea bradului sau a stejarului, ca simbol al sacrificiului Soarelui.
De asemenea, sacrificarea porcului la Ignat reprezenta o simbolizare a spiritului grâului, iar prezența unor personaje mascate, precum Capra sau Brezaia, în cetele de colindători, reflecta tot un sacrificiu ritualic.
Superstiții de solstițiu
Pe lângă tradițiile fascinante, solstițiul de iarnă este însoțit și de superstiții care au fost transmise din generație în generație.
Se spune că nu este bine să petreci această noapte singur, ci în compania celor dragi, simbolizând astfel unitatea și sprijinul reciproc.
De asemenea, o altă superstiție obișnuită este aprinderea focurilor pe dealuri, pentru a alunga spiritele rele și pentru a celebra lumina.
Oferirea de pomană celor nevoiași în această perioadă este un act de compasiune și generozitate, menit să aducă bunăstare și protecție.
Solstițiile și cultura umană
De-a lungul istoriei, solstițiile au fost evenimente importante pentru multe culturi. Acestea au marcat nu doar începutul anotimpurilor, ci și diverse festivități și ritualuri.
De exemplu, la Stonehenge, un monument vechi de 5.000 de ani, Piatra Călcâiului se aliniază cu soarele la răsărit în solstițiul de vară, un fenomen care continuă să fascineze cercetătorii.
În Egiptul antic, Marile Piramide de la Giza sunt aliniate cu soarele în timpul solstițiului de vară, iar dinspre Sfinx, soarele apune între piramidele lui Khufu și Khafre. Aceste aliniamente sunt dovezi ale importanței solstițiilor pentru civilizațiile antice.
În Scandinavia, solstițiul de vară este sărbătorit cu dansuri și festivități, iar în tradiția slavă Ivan Kupala, oamenii poartă coronițe de flori și dansează în jurul focurilor. În Alaska, locuitorii din Fairbanks celebrează solstițiul de vară cu un meci de baseball pe timp de noapte, în care pot experimenta până la 22,5 ore de lumină.
Sărbători și obiceiuri în jurul solstițiului de iarnă
Deși solstițiul de iarnă a fost asociat cu diverse sărbători, unele dintre acestea continuă să fie celebrate și astăzi. În emisfera sudică, solstițiul coincide cu festivitățile Incașe de la Inti Raymi, care onorează zeul Soarelui, Inti. Festivalul este încă sărbătorit în Anzi, iar începând cu 1944, reconstituirea acestuia are loc în Cusco, Peru.
În Roma antică, solstițiul de iarnă era marcat prin festivalul Saturnalia, o perioadă de șapte zile de sărbătoare, cadouri și decorarea caselor cu plante și lumânări.
În Iran, Yalda este o sărbătoare importantă care marchează solstițiul de iarnă și nașterea zeiței Mithra, simbolizând întoarcerea luminii.
Intrarea în zodia Capricornului
Solstițiul de iarnă marchează, de asemenea, intrarea în zodia Capricornului. Aceasta este o perioadă asociată cu seriozitatea, organizarea și stabilirea de planuri pentru noul an.
Capricornul este simbolul determinării și al responsabilității, iar în această perioadă, mulți oameni își fac rezoluții pentru a-și îmbunătăți viața.