Teoretic, ținta de inflație anunțată de banca centrală este asumată în fiecare an nu doar de BNR, ci și de Guvern, în condițiile în care politica fiscală afectează, alături de cea monetară, evoluția prețurilor. Practic, însă, chiar și Mugur Isărescu cu greu mai poate reuși să creadă în atingerea țintei, în timp ce politicienii par să facă totul pentru ca planul să eșueze.
Ținta de inflație a fost ratată în fiecare an după 2006, dar niciodată atât de spectaculos ca în 2010, anul în care taxa pe valoarea adăugată a crescut cu 5 puncte procentuale. În noiembrie, BNR previziona pentru finele anului un nivel al indicelui prețurilor de consum de 8,2%, cu mult în afara intervalului de variație, de un punct procentual, din jurul optimistei ținte de 3,5%.
Pentru 2011, ținta este și mai ambițioasă, de 3%, dar nici BNR nu crede că inflația va coborî mai jos de 4% în primele trei trimestre, sperând să ajungă abia la finele anului la 3,4%.
Cea mai mare amenințare inflaționistă vine, ca de fiecare dată, din zona administrației publice. Dintr-o economie în declin, Guvernul a încasat mai puțin în ultimii doi ani, dar nu a fost lăsat fără bani și nici obligat să-și reducă sever costurile, așa cum au fost nevoiți agenții privați. După ce a ratat ocazia unei restructurări reale, prin retragerea statului din anumite domenii, și a preferat să distribuie în mod egal austeritatea la toate categoriile de bugetari, tăindu-le tuturor salariile cu 25%, Executivul va da în 2011 câțiva pași înapoi și în privința puținelor măsuri de reducere a cheltuielilor publice pe care le-a luat în 2010.
Diminuarea numărului de salariați la stat nu s-a făcut decât prin plecări voluntare și prin desființarea posturilor neocupate, iar concedieri masive efective sunt puțin probabile și în 2011. Salariile bugetarilor vor crește astfel încât să recupereze o parte din reducerea de 25%, salariul minim pe economie va fi majorat și el, iar pensionarii, scăpați de Curtea Constituțională de reducerea veniturilor în 2010, nu vor avea locate cheltuieli bugetare mai mici nici în 2011.
Apropierea alegerilor din 2012 (în primăvară, cele locale și în toamnă, cele parlamentare) va descuraja tăierea altor cheltuieli sociale și va stimula politicienii să redevină generoși în redistribuirea avuției colectate din economie, prin taxe, către categoriile aducătoare de voturi.
Până acum, expansiunea monetară a ajutat statul să supraviețuiască pe datorie, cu deficite tot mai mari, iar din zona politică s-au întețit presiunile pentru furnizarea de bani mai mulți și mai ieftini de către BNR, cu care băncile să împrumute Guvernul. În condițiile unei inflații ce s-a apropiat de 8%, dobânda de politică monetară a coborât anul acesta de la 8% la 6,5%, iar numeroase voci din zona politică și-au arătat nemulțumirea că Mugur Isărescu nu îndrăznește să „încurajeze“ redresarea economiei cu un nivel și mai redus.
Presiunile „pe față“ pentru pornirea tiparniței de bani, făcute de politicieni și analiști a căror singură viziune de rezolvare a deficitelor și de stingere a uriașei datorii publice este inflația, vor deveni tot mai deranjante pentru BNR, pe măsură ce se apropie campania electorală. Criticați deja de Isărescu, „corifeii inflației“ vor prinde curaj să ceară un sprijin chiar mai mare și mai direct din partea BNR pentru finanțarea cheltuielilor publice, decât subvenționarea indirectă de până acum, prin dobândă, a băncilor care împrumută Ministerul Finanțelor.
Practici neortodoxe de pe la case mai mari
Încălcarea ultimului tabu – finanțarea directă a deficitului bugetar de către BNR, prin cumpărarea de titluri de stat cu bani nou tipăriți – ar putea fi cerută și de politicienii români dacă băncile comerciale vor continua să împrumute statului sume insuficiente sau la dobânzi prea mari, în condițiile în care datoria publică s-a apropiat deja de 40% din PIB.
Considerată până nu demult o adevărată „blasfemie“, măsura a fost deja acceptată la case mai mari. Banca Centrală Europeană a încălcat anul acesta tabuul, în condițiile în care obligațiunile grecești își pierduseră valoarea pe piețele financiare, investitorii temându-se că statul elen nu-și va putea plăti datoriile.
În Statele Unite, tiparnița de dolari funcționează și mai intens, pentru a susține așa-numita relaxare cantitativă. Cu bani tipăriți din nimic, Rezerva Federală americană răscumpără o datorie publică uriașă, luna trecută fiind decisă o nouă inundare a pieței cu nu mai puțin de 600 miliarde de dolari, prin cumpărarea de titluri de trezorerie pentru „stimularea economiei“.
Mai săraci, dar cu mai mulți bani
Masa monetară M3 s-a dublat în ultimii patru ani, continuând să crească puternic și în cei doi ani de contracție a economiei, când și-a intensificat efectul stimulativ și creditul guvernamental, iar masa monetară în sens restrâns M1 (numerar în circulație și depozite overnight) a avansat cu peste 50.
2011 PE SCURT
Apropierea alegerilor din 2012 va stimula politicienii să redevină generoși cu cheltuielile publice și să intensifice presiunile asupra BNR pentru a rezolva prin inflație deficitele și datoria statului.