Deja de mult prea mult timp se vorbeşte despre secetă şi problemele fermierilor afectaţi de aceasta, dar din păcate toate aceste discuţii pro sau contra rămân doar vorbe goale care se lovesc de incapacitatea clasei politice de a genera soluţii, care există, sunt rostite şi scrise, dar orgoliul politicienilor dâmboviţeni este prea mare pentru a avea capacitatea de a le asculta, analiza şi implementa.
Nu mă refer la un partid sau altul, fiindcă mi-au obosit ochii de atâtea culori, săgeţi, trandafiri şi alte semne electorale care au devenit obscene de-a dreptul în percepţia societăţii, după comportamentul înregimentaţilor politici care ajung prin rotaţie la butoanele ţării mult prea vlăguită.
Nici nu vreau să intru în clasica morişca a acuzaţiilor de genul că nu ar exista timp pentru măsuri urgente datorită moştenirii grele şi lipsei unui Parlament favorabil, dar de fapt politicienii stau cu mintea, gandul şi mâna întinsă la orizontul viitoarelor alegeri, care să le mai dea 4 ani de a nu face nimic ,,bun’’ pentru alţii, aşa cum de 30 de ani acest lucru se întâmplă perpetu.
Ceea ce eu afirm, este asumat de fiecare partid politic în perioada în care nu participă la ,,ciolaniada’’ de toate zilele, când este în opoziţie, dar apoi brusc îşi schimbă starea de spirit şi gândirea, care devine revigorantă şi proactivă, atunci când ajunge din nou la putere, adică când norocul îi surâde şi (re)devine întruparea unui jupân care stă călare pe plăcinta funcţiilor mult prea bine plătite şi aducătoare de avantaje, pe care le împarte celor aleşi, care au acelaşi cuget şi simţire ,,patriotică’’.
Fermierii cei mulţi şi prea depărtaţi de culoarele luminoase ale dregătoriilor statului, se uită buimăciţi şi deznădăjduiţi la meciul de ping pong în care ei reprezintă mingea mult prea mult lovită şi aruncată de fiecare parte a fileului şi care sfârşeşte prin a cade jos, uitată, poate şi călcată în picioare de indiferenţa mult prea ,,nobilă’’ a jucătorilor politici de meserie, care le ştiu ,,pe toate’’, dar nu au nici cel mai mic respect faţă de nimeni şi nimic.
De prea multe dăţi în ultimii 30 de ani, cei care au fost puşi ,,din greşeală’’ pe funcţii, au considerat că în mod automat şi necondiţionat, au devenit mai luminaţi în ,, treburile de stat şi politice’’ şi nu mai au nevoie să îi asculte pe cei ,,mulţi şi proşti’’ după propriile standarde.
Mult prea devreme se uită vorba lui Lăpuşneanu ,,prosti dar mulţi’’, iar în curând s-ar putea apropia ziua judecăţii individuale sau colective, adică ziua când ori partidul indiferent care va fi acela le va da un şpiţ în fund ca să se salveze în ochii poporului format din ,,ăia proşti dar mulţi’’, ori electoratul format din aceiaşi ,,proşti dar mulţi’’ v-a da partidului ,,un par în moalele capului’’ odată cu votul din urne.
Din păcate toate partidele înţeleg umilinţa propriilor prostii, doar în noaptea alegerilor, când inundă cu râuri de lacrimi ecranele televizoarelor în speranţa unei mult prea facile iertări a păcatelor din partea celor mulţi.
Dar cred că va veni şi un moment când cei ,,proşti dar mulţi’’ s-ar putea să îşi descopere liderii ,,providenţiali’’ de care avem atât de multă nevoie, în cele mai multe din sectoarele economice, sociale şi culturale ale ţării. Vorbim de liderii ,,providenţiali’’ prin simplitatea modului de a fi, prin simplitatea modului de a se evidenţia, dar prin complexitatea modului de a gândi şi găsi soluţii, fiind capabili de a lucra cu oameni inteligenţi, care nu sunt nici uşor de convins şi nici uşor de manevrat.
Aşa se explică decizia multor oameni politici de a se înconjura de oameni slabi profesionali, fără personalitatea dată de valoarea cunoştintelor acumulate, care nu generează probleme nefiind capabili de asta, care nu ştiu decât să care cafeaua şi să steargă de mult prea multe ori şezutul sefilor ,,prealuminaţi de duhul de partid’’, dar care la chemarea sefului, sunt gata să arunce căldări de rahat peste cei care nu respectă gândirea ,,de sus’’.
Nu sunt sigur că mulţi dintre politicieni actuali au capacitatea de a citi atât de mult, de aceea ne întoarcem la poveştile noastre despre secetă şi măsurile care ,,poate’’ se vor lua cândva, undeva.
Mă uit la acest efort aşa zis politic ,,demn de o cauză mai bună’’, legat de modul în care ar trebui ajutaţi fermierii afectaţi de secetă, dar nu se face mai nimic, mă uit că fără o minimă emoţie se vorbeşte de suprafeţe de peste UN MILION DE HECTARE afectate până acum, iar cifrele cresc deoarece au început să se adauge şi culturile de primăvară, dar asta nu impresionează guvernanţii nici cât o discuţie la o bere pentru încurajarea consumului la terase.
Acum aproape două luni, într-una din intervenţiile sale publice, domnul ministru Oros spunea „I-am asigurat pe fermieri că toţi cei care vor suferi pagube din cauza secetei anul acesta vor primi despăgubiri pentru că aşa e normal. Comitetele pentru situaţii de urgenţă se vor întruni şi vor merge să evalueze dimensiunea pagubelor, astfel încât să avem o imagine cât mai obiectivă, să ştim exact câţi bani trebuie să alocăm, iar fermierii să fie despăgubiţi. (Monitorul de Botosani 12 aprilie 2020)’’.
La acel moment era un comunicat corect, care avea în vedere faptul că abia se organizase cadrul legal de funcţionare a comisiilor de constatare a secetei, lucru nefăcut în vremea precedesorilor, adică domnilor Irimescu şi Daea, aspect care în mod correct este clamat de actualul ministru, dar nici nu putem afirma că problema s-a rezolvat doar prin adoptarea acelui ordin, de care mulţi din cei care urmăresc situaţia, ştiu că a fost solicitat prima oară de o asociaţie a fermierilor.
Apoi au apărut o sumedenie de intervenţii în care s-a început construirea unei imagini paralele a fermierului român, adică pe de-o parte în faţa evidenţei se recunoştea seceta, dar apoi în mod subliminal se trecea la inducerea unei ,,vinovăţii indubitabile’’ a fermierilor în faţa opiniei publice, datorită nefolosirii de către aceştia a sistemului de irigaţii mult prea mărinimos pus la dispoziţie de stat şi a lipsei incheierii de asigurări de secetă, dar care şi acestea sunt aproape inexistente în realitate.
Fermierii nu sunt organizaţi pentru astfel de ,,războaie’’ mediatice, nu au strategii de acest gen şi nici nu au organizaţii capabile să genereze astfel de soluţii propagandistice, lucru demonstrat în ultimii 20 de ani, în care percepţia viitorului dezastruos al unui tânăr este sintetizat de afirmaţia ,,o să ajungi la vaci’’.
După toate aceste învinuiri la adresa mult prea ,,obraznicilor fermieri’’, au venit tatonările politice, date de o luptă surdă pentru imagine electoraţă şi mai puţin pentru soluţiile la necazurile fermierior, aspect care l-am mai prezentat şi cu alte ocazii.
Parlamentul dominat de PSD a dat drumul la o serie de legi cum ar fi modificarea regimului vânzării terenurilor şi legea despăgubirilor de secetă şi mai pregăteşte şi altele, iar Guvernul prin Ministerul Agriculturii se chinuie de a demola eventualul capital de imagine al ,,dusmanilor’’ politici prin fel de fel de comunicări şi insinuări.
Astfel PSD, prin vocea preşedintelui Comisiei de Agricultură din Camera Deputaţilor afirmă în urma adoptării în Parlament a legii pentru despăgubirile la secetă că ”L-am auzit pe ministrul Agriculturii în ședința de guvern că spunea că legea nu este constituțională pentru că nu este notificată la Comisie. Toate legile pe care le-am dat pentru ajutor de stat, abia după ce devin legi se notifică la Comisie, deci urmează să fie notificată la Comisia Europeană, și Comisia a spus că va da rezultatele, acordurile pentru ajutoare de stat, foarte repede. Asta în primul rând. În al doilea rând, mai pe seară, în aceeași zi spunea domnul ministru că nu este bună legea pentru că nu avem banii respectivi și tot în aceeași emisiune a spus că el o să dea despăgubiri, că până pe 15 iunie termină controalele în teren și până pe 30 iulie se dau banii. Ori au bani ori nu au bani? Cum să spui așa ceva?” (www.agrointeligenta.ro – 07.06.2020 preluare după România 9 – TVR).
Partidul de guvernământ, PNL, afirmă la rândul său prin vocea preşedintelui comisiei de agricultură de la Senat, domnul George Stângă că „Guvernul României va oferi despăgubiri fermierilor afectaţi de seceta prin care a trecut ţara. Ne dorim ca suma să fie minimum 150 de euro pe hectar.’’
Apoi domnia sa a continuat ,,Vreau să vă spun că niciodată, în istoria României, atunci când PSD a fost la guvernare, aceste despăgubiri nu s-au acordat. Mai mult decât atât, nu aveam cadrul legal prin care să oferim aceste despăgubiri”, a ţinut să spună liberalul. Acesta este convins că actualii guvernanţi „s-au mişcat bine” până în acest moment în evaluarea suprafeţelor calamitate. (www.viata-libera.ro – 6 iunie 2020).
Ce poţi să spui despre aceste afirmaţii, când în foarte multe locuri încă, procesele verbale de constatare a calamităţilor nu au fost date fermierilor după două luni de la constatarea acestora, adică avem o problemă cu scrierea, poate nu ies foarte caligrafice, sau alte motive care nouă ne scapă. Ce să spui când nu se prefigurează soluţii nici pentru secetă, dar nici pentru viitor, iar noul PAC bate la uşă.
Din păcate cele două părţi nu înţeleg că momentul de criză cere o conlucrare pentru a găsi soluţii pentru aceea minge de ping pong, numită fermierul român.
Revenind la suma avansată drept despăgubire, aceasta este precedată cu o lună înainte de o intervenţie televizată a secretarului de stat la agricultură, domnul George Scarlat care lansa atunci o provocare fermierilor şi asociaţiilor acestora (mult prea puţin prezente la nivel de comunicare) şi unde spunea să se aleagă între o sumă forfetară de circa 175 euro/ha sau garatarea unor linii de credit cu dobândă subvenţionată de circa 1400-1500 euro/ha calamitat.
Pe unele holuri şi din unele surse, se vorbeşte că bugetul pentru despăgubiri ar fi de circa 250 milioane de euro şi se aşteaptă acum să se vadă modul de împărţire, adică care va fi suprafaţa finală calamitată.
Ca şi un argument că nu ar fi o vorbă în vânt (chiar dacă nu avem confirmare oficială), dacă analizăm evoluţia sumei forfetare de la 175 de euro/ha la circa 150 euro/ha, se corelează cu creşterea suprafeţei calamitate. Nici nu vreau să mă gândesc că soluţia de despăgubire poate va fi amânată, dacă până pe 15 iunie apar suprafeţe calamitate la culturile de primăvară, dar nu vor apare şi fonduri suplimentare pentru despăgubire.
Oricum personal nu cred că promisiunile domnului ministru Oros, exprimate în şedinţa de Guvern, la insistenţele primului ministru, domnul Orban, că se va rezolva problema despăgubirilor până pe 30 iulie, vor fi şi posibil de implementat, dar imi doresc sincer să mă înşel. Sistemul birocratic intern corelat cu cel extern vor face imposibilă această dată, plus alte aspecte pe care sunt curios să văd cum le va percepe Comisia Europeană, cum ar fi acordarea unor despăgubiri fără verificarea contabilă a pierderilor ori înainte, ori după, lucru pe care îl afirma acum ceva ani chiar domnul Irimescu, ministru al agriculturii prin 2016.
Dar acest aspect îl poate confirma şi domnul Constantin ministru în funcţie la momentul adoptării OUG 45/2015 prin care s-au acordat despăgubiri de secetă, fapte contestate sau negate de actualul ministru, domnul Oros şi echipa sa. În aceea OUG se prevedea faptul că în cazul unor verificări ulterioare prin care nu s-ar fi confirmat pierderile de venit, se recuperau sumele acordate de la fermieri.
De fapt cred că la ora actuală în spatele acestui meci electoral nu stă nimic, nici o strategie, nici o gândire, nici un obiectiv care să permită stabilizarea unui sector mult prea şubred din punct de vedere legislativ şi strategic.
Este demotivant să vezi că Ministerul Agriculturii astăzi nu susţine practic adoptarea unor noi reglementări privind arenda, înaintând către primul ministru emiterea de aviz negativ la o propunere legislativă în acest sens, în condiţiile în care proprii specialişti indică acest lucru ca şi una din cauzele principale a modului defectuos de absorbţie a fondurilor comunitare, regulamente făcute atunci când PNL era frate de arme cu PSD în coaliţia de tristă amintire numită USL, sau s-a uitat ?
La fel ministerul agriculturii nu promovează un cadru flexibil pentru irigaţii, sau să înainteze o reglementare pentru constituirea unui fond de asigurări pentru calamităţi în agricultură, sau să reglementeze protecţia bunurilor în agricultură, sau să facă ceva pentru eliminarea muncii la negru şi a exploataţiilor nefiscalizate.
La fel de grav este că în atâţia ani de opoziţie PNL, la fel cum face acum şi PSD, nu au avut în gând să pună déjà la punct ce trebuie reparat atunci când vor veni la ,,putere’’, scriind déjà ordinele de ministru, legile şi hotărârile de Guvern, dar pentru asta trebuie să stabileşti dinainte cine va fi persoana responsabilă, iar asta este incompatibil cu forfoteala de împărţire la alegeri a demnităţilor specifice pe plaiurile mioritice în schimbul unei obedienţe proporţională cu funcţia primită.
Ei şi, ce dacă se întâmplă acest lucru ? Simplu vom trăi o criză şi mai profundă, în care procentul importurilor de mâncare va creşte, multe firme de industrie alimentară vor deveni dependente de furnizori externi care azi dau, dar mâine nu, dacă va apare o nouă pandemie sau criză. Ce să mai discutăm de strategii, de proiecte, de planuri şi bugete, când din păcate nimeni nu stă cu gândul la ele.
Adică soluţia la criza de azi va fi o altă întrebare.