Bucureștiul și Timișul conduc în topul nefericit al județelor cu cel mai mare număr de șomeri noi. O veste bună: 35% din disponibilizările anunțate rămân în stadiu de proiect. Și una proastă: majoritatea provin tot din companii private.
Numărul de angajați din sectorul public era, în septembrie, aproape același ca în urmă cu doi ani (962.000 de persoane, luând în considerare exclusiv domeniile administrație publică, educație și sănătate). Aceasta, în ciuda promisiunilor repetate de reducere a aparatului public cu câteva zeci, chiar sute de mii de persoane. Nu avem decât să sperăm, în continuare, că lucrurile se vor regla în următoarele luni.
La nivel național, rata șomajului era, în septembrie 2009, de 6,9%. Până în martie 2010, a crescut cu 1,5 puncte procentuale, pentru ca în septembrie 2010 să scadă până la 7,35%. A fost momentul în care au început o mulțime de speculații pe tema „cum se face că șomajul scade, însă ocuparea nu crește în același ritm, iar companiile continuă să anunțe lunar concedieri colective de sute, chiar mii de persoane“. Un scurt rezumat al principalelor explicații. În primul rând, anual, câteva sute de mii de oameni ies din statisticile ANOFM. Să luăm exemplul lunii septembrie, relevantă pe de-a-ntregul pentru felul în care a evoluat mersul pieței muncii în ultimul an.
Așadar, în septembrie, aproape 90.000 de șomeri au dispărut din evidențele agențiilor. În teorie, mai puțin de o treime dintre ei au reușit să se angajeze, iar circa 30.000 ar fi trebuit să fie indemnizați în continuare, însă procesul a fost întrerupt pe motiv de pensionare, plecare în străinătate sau deces. Restul, 31.500 de persoane, erau șomeri indemnizați care au preferat să iasă din sistemul de șomaj. De obicei, asta se întâmplă pentru că rămânerea în evidențe presupune ca, ocazional, șomerul să depună o cerere la AJOFM menită să demonstreze, teoretic, că își caută activ loc de muncă. Persoanele care intră în această ultimă categorie sunt adesea suspectate că, lipsite de alternativă, au optat pentru munca la negru (de altfel, amenzile aplicate de inspectorii de muncă societăților care lucrează cu angajați fără forme legale a crescut constant în ultimele luni).
În altă ordine de idei, pentru contradicția dintre numărul mare de concedieri anunțate de companii și scăderea statistică a șomajului mai există o explicație: în foarte multe cazuri, firmele renunță la planul inițial de disponibilizări. Mai mult, după cum se poate vedea în tabel, sunt județe în care mai puțin de o treime din concedierile anunțate au fost puse în practică.
„Vești bune pentru piața muncii din Aiud!“, titra în culori vesele un ziar local în prima jumătate a acestui an. Motivul? „S.C. Metalurgica Aiud prezintă semne de revigorare, ceea ce înseamnă renunțarea la concedierea a 125 de salariați. De asemenea, au fost reangajate și 40 de persoane din cele disponibilizate în anii trecuți.“
Pentru a vă face o idee în privința frecvenței acestui tip de situație, e de ajuns să aruncați o privire asupra cifrelor alăturate. Și acum, să trecem la statistici mai dureroase, respectiv la unele dintre cele mai răsunătoare cazuri de concedieri colective, raportate de la începutul anului și până acum.
Dezangajatori de top în România
În prima linie a companiilor care au renunțat la grupuri mari de angajați se numără, ca în fiecare an, Petrom și Romtelecom, cei doi giganți continuându-și programele de reduceri de personal convenite în momentul privatizării. Aceasta din urmă a reușit, de la începutul anului și până acum, să disponibilizeze o mie de persoane. Aproape jumătate dintre ele au intrat în schema de plecări voluntare, prin care, în funcție de o serie de factori, au primit, majoritatea, pachete compensatorii de peste zece salarii. Aproape de trei ori mai mulți angajați au plecat de pe statele Petrom, potrivit datelor comparative remise Bursei de Valori.
„Restructurarea Petrom rămâne coşmarul meu, de care încerc să mă achit cât mai responsabil posibil“, a declarat Mariana Gheorghe, CEO al companiei, în octombrie, când a anunțat că procesul de eficientizare a activității va continua. Afirma, totodată, că are date potrivit cărora 84% dintre angajaţii disponibilizaţi şi-au găsit un loc de muncă, rezultat, pe de o parte, al celor 8,5 milioane de euro pe care Petrom le-a investit în programele de reintegrare pe piața muncii a foștilor angajați.
Investițiile în rețele, veniturile în scădere, din cauza tarifelor sub nivelul costurilor, inflația, scăderea nivelului lichidităților pe piață, plus alte câteva motive au stat la baza deciziei E.On Gaz de a renunța la 1.700 de angajați pe parcursul acestui an, proces aflat, cel mai probabil, încă în desfășurare.
Sute de oameni au rămas fără loc de muncă după ce angajatorul a dat faliment sau a renunțat (sau și-a restrâns) operațiunile de pe piața locală. Este cazul combinatului UPS din Ocna-Mureș, aflat în proprietatea concernului indian GHCL, care, în iunie, a renunțat la 760 de oameni, după ce acumulase datorii către Romgaz de nu mai puțin de 14 milioane de euro. Tot un combinat, Mechel Târgovişte, a anunțat de-a lungul anului AJOFM concedierea a aproape o mie de oameni, însă, în final, mai puțin de o treime din acestea s-au concretizat.
…și în Europa
„Piața europeană a muncii continuă să se stabilizeze, evoluând sensibil mai bine decât ne așteptam. Totuși, măsurile de austeritate fiscală, care cuprind și răstrângerea măsurilor de stimulare a angajărilor, fac ca orice previziuni să fie mai degrabă confuze“, se arată în ultimul raport lunar al Comisiei Europene privind piața muncii din Europa. O privire asupra tuturor buletinelor europene din acest an arată că firmele din România nu au intrat încă în cea mai neagră zodie. Așadar, câteva exemple din ultimele zece luni: Royal Bank of Scotland și Telecom Italia (câte 6.100 de oameni), grupul feroviar polonez PKP Cargo (5.000), Unicredit (4.100), AirFrance (4.000).
2.100 de angajați a concediat compania Lisa Draxlmaier în iunie, aceasta fiind, potrivit statisticilor UE, cea mai mare disponibilizare colectivă din România în acest an
23,1 milioane de șomeri există acum în Europa, rată cu 4% mai mică decât în aceeași perioadă din 2009, dar, atenție, cu 45% mai mare față de martie 2008