"Încerc doar să îmi preungesc existenţa în ţara mea, dar nu pot. Nu e nimic de muncă. De ce am făcut o revoluţie? Am dorit standarde mai bune, dreptate socială şi libertate. În cele din urmă, suferim", spune frizerul în vârstă de 30 de ani.
Cea mai mare rată din lume a şomajului în randul tinerilor a lăsat Orientul Mijlociu vulnerabil la revoltele care l-au alungat pe Hosni Mubarak din Egipt şi alţi trei lideri de-a lungul anului trecut. Lucrurile s-au înrăutăţit de atunci. Circa un milion de egipteni şi-au pierdut locurile de muncă în 2011, în condiţiile în care economia s-a contractat pentru prima oară după zeci de ani.
Şomajul din Tunisia a sărit de 18% de când au început revoltele, a apus banca centrală în ianuarie. Fusese la 13% în 2010, potrivit datelor FMI.
Găsirea unui loc de muncă pentru oameni ca Mohammed va fi cea mai mare provocare pentru noile alegeri guvernamentale, subliniind ruptura dintre aşteptările tot mai mari declanşate de revolte şi realitatea unei economii care se zbate să iasă din recesiune. Eşecul riscă să conducă la un alt val de frământări în regiune, care deţine mai mult de jumătate din rezervele de petrol ale lumii.
Mari speranţe
"Apariţia democraţiei a adus cu ea speranţe mari, mari de tot. Aşteptările sunt ca noile guverne să aducă prosperitatea, dar dacă te uiţi la datele fundamentale acest lucru nu pare să se întâmple", spune Raza Agha, senior economist al RBS din LOndra.
Produsul intern brut al Tunisiei s-a contractat anul trecut cu 1,8%, iar guvernul şi-a ajustat în jos cu un procent prognoza de creştere economică pentru acest an, la 3,5%. Economia Tunisiei nu mai scăzuse din 1986, potrivit datelor FMI.
Economia Egiptului a scăzut cu 0,8% în 2011. Guvernul a plătit aproape 16% pentru împrumuturile pe un an în lire, în urcare semnificativă de la 11% cât plătise în 2010, după ce agenţia de rating Moody’s practic a închis accesul ţări la pieţele internaţionale. Totodată, în timp ce indicele de referinţă al bursei este pe creştere în acest an, el este încă cu o treime sub nivelurile de dinaintea revoltelor.
Compania egipteană pentru servicii mobile – Mobinil -, al doilea mare operator de telefonie mobilă din ţară, a afişat anul trecut prima sa pierdere din ultimii mai bine de zece ani, potrivit datelor Bloomberg, în condiţiile în care consumatorii şi-au redus cheltuielile. Profitul Talaat Moustafa Group Holding, cel mai mare dezvoltator listat la bursă, a picat cu 39%.
"Egiptul are nevoie de creştere economică, are nevoie de locuri de muncă, de noi turişti, de investiţii. Acesta este un set de extrem de dificil de provocări economice pentru orice ar conduce, lăsând noile alegeri guvernamentale post-revoluţionare să se confrunte cu mari aşteptări", spune Simon Williams, economistul şef al HSBC din Orientul Mijlociu.
Sindicatele, care au ajutat la precipitarea lui Mubarak şi a liderului din Tunisia, pun presiune pe guvernele succesoare pentru a îmbunătăţi condiţiile şi salariile. Rezultatele din ambele ţări s-au resimţit în valuri de greve şi un declin al turismului şi investiţiilor.
