Primii care au plecat sa munceasca in strainatate au fost cativa adventisti din Runcu, o comuna situata la vreo 7 km de Fieni. La intoarcere, cu banii agonisiti, si-au inaltat o splendoare de case. Evident, au reusit sa starneasca invidia localnicilor. Dar si dorinta de a castiga bani pentru a se fali si ei cu altele mai grozave. Asa au inceput sa plece, rand pe rand, si ceilalti localnici. Vestea
s-a dus repede. Intetirea somajului a transformat spiritul de aventura
intr-un adevarat exod spre Israel, Grecia, Italia, Spania, America sau alte colturi ale lumii unde aflau ca se gaseste de lucru. De virusul plecarii s-au molipsit treptat oameni de toate varstele. A fost de-ajuns sa gaseasca de lucru peste hotare un membru dintr-o familie, de regula, unul mai tanar, ca sa-i atraga si pe ceilalti.
In ultimii ani, tot mai multe intreprinderi din zona si-au inchis portile, lasand mii de oameni fara nici o speranta pentru ziua de maine. Si nici pentru urmatorii ani, deoarece toti si-au dat seama, treptat, ca programele de relansare economica nu sunt decat sloganuri electorale. Pe o raza de cativa zeci de kilometri, intre Fieni, Pucioasa, Targoviste, activitatea economica se mentine doar la cota de avarie. Din 23.000 de someri inregistrati la unitatea locala Pucioasa, aflata in subordinea Agentiei judetene de Ocupare si Formare Profesionala (AjOPF), numai 9.000 de persoane si-au gasit un loc de munca in decursul celor aproape zece ani de glorioasa tranzitie spre capitalism. Peste 4.600 de persoane au depasit termenul-limita prevazut pentru plata ajutorului de somaj.
In lipsa unor date certe, seful biroului fortei de munca din Pucioasa, dl Codreanu Ion, apreciaza ca este putin probabil ca acestia sa-si fi putut gasi o slujba, de vreme ce, din 2.161 de someri inregistrati la inceputul acestui an, doar 616 au reusit sa se reincadreze. Singurele oferte care mai apar, sporadic, prin zona, sunt in constructii si comert.
Oferta mare,
salarii mici
Societatile mici, infiintate de particulari atrag oameni de prin toate satele dimprejur, chiar daca salariile sunt foarte scazute: 800.000 lei brut, in medie. Profitand de oferta generoasa de forta de munca, patronii nu se sfiesc sa invoce fel si fel de pretentii, fapt pentru care barbatii nu-si prea indeamna nevestele la treaba. Lipsa posturilor vacante face destul de putin tentante programele de recalificare ale AjOFP. Doar 10-15% din someri opteaza pentru un curs de pregatire. Cele mai cautate raman, in continuare, cele de croitorie, instalatii gaze, contabilitate pe calculator si operator masini de calcul. Din banii primiti drept compensatie, doar vreo 20 de persoane s-au incumetat sa-si infiinteze o afacere pe cont propriu, dar si aceea se reduce la comercializarea unor marfuri intr-un spatiu improvizat acasa. De cateva zile, de la intreprinderea de textile Trainica din Pucioasa se primesc semnale ca vor fi alte 250 de concedieri.
La Romcif se pune
problema concedierilor
Fieni reprezinta singurul loc din judet in care oamenii trag nadejdea ca ar mai putea gasi o slujba. Din 4.324 de salariati care lucreaza in acest oras , 56,8% fac zilnic naveta de la Pietrosita, Motaieni, Pucioasa si chiar Targoviste. Singura intreprindere care a supravietuit tranzitiei fara „pierderi umane” a fost Romcif. „In toti acesti ani, pe noi
ne-a preocupat numai restructurarea tehnologica a fabricii de ciment. Avem totusi o bila neagra, recunoaste seful biroului de evaluare-performanta, dl Sorin Tarca. In domeniul nostru de activitate, suntem societatea cu cel mai numeros personal.
In 1989, cand functionau sapte linii de producere clinker, doua linii pentru tuburi si placi de azbociment si doua cuptoare de var, aveam 3.300 de salariati. Acum, nu a mai ramas decat o linie din fiecare, un cuptor de var si 2.600 de oameni. Pierderile de resurse umane au fost cauzate de pensionari si plecari voluntare. In acest moment, am inceput sa ne punem problema pastrarii avantajului tehnologic castigat”.
In ultimii doi ani si jumatate, la Romcif Fieni s-au facut investitii de 200 miliarde lei. De fapt, este vorba de vreo 500 miliarde lei, daca se reactualizeaza cifrele. Conducerea fabricii nu si-a pus problema restructurarii sau a disponibilizarii oamenilor, pentru ca a fost nevoie de ei in activitatile generate de uriasele investitii. „A fost o nebunie curata! – este de parere dl Tarca. S-a lucrat concomitent cu vreo zece santiere”. Acum insa a inceput sa se puna in discutie reorganizarea societatii. Se proiecteaza descentralizarea unor activitati functionale si chiar externalizarea unor servicii.
Procesul este de-abia la inceput, si managerii se feresc sa avanseze cifre legate de eventualele disponibilizari despre care vorbesc angajatii prin vestiare, la o bere sau acasa. S-a deschis o lista pentru cei care intentioneaza sa plece de bunavoie si nesiliti de nimeni, cum s-ar zice. S-au inscris deja 300 de amatori. Multi dintre ei si-au facut calcule privind cele sase, pana la douasprezece salarii, ce le-ar putea obtine in urma desfacerii contractelor de munca.
Nu vor primi insa toti „premiul” de somaj, pentru ca acesta urmeaza sa fie dat de intreprindere, si nu de stat. Romcif face parte dintre putinele unitati care au realizat profit in toti acesti ani de cumplita tranzitie, fapt pentru care angajatii disponibilizati in masa nu beneficiaza de celebrele compensatii. Conducerea fabricii va ajuta financiar, in nume propriu, doar muncitorii de care nu mai are nevoie sau dupa alte criterii, numai de ea stabilite. Restul vor primi in noiembrie, cand se anunta primul val de concedieri, doar o puternica strangere de mana si urari de drum bun.
La Steaua Electrica
se invata din greseli
Oamenii se simt datori sa spere pana in ultima clipa. Problema este ce fac dupa aceea! Perspectivele de a-si gasi un loc de munca sunt minime. In zece ani de liberalizare a economiei, in Fieni au fost infiintate 125 de societati comerciale: o statie de benzina, un service auto, unul agricol, o moara, o librarie, doua farmacii, un cabinet medical, si in rest, numai mici magazine si baruri. Dintr-un numar de 8.260 locuitori, la sfarsitul lunii iunie, 4.606 figurau in evidentele cu someri. Numarul lor a crescut vertiginos in ultimii doi ani, de cand fabrica de becuri Steaua Electrica a inceput sa disponibilizeze masiv oameni.
Dupa esecul primei incercari de privatizare din 1997, conducerea firmei a hotarat ca trebuie sa reduca personalul, pentru ca societatea sa poata deveni atractiva. De la 5.800 de angajati, s-a ajuns in prezent la 1.660. Directorul Daniel Dima apreciaza ca, acum, raportat la numarul de oameni, fabrica si-a dublat productivitatea. Noul patron intentioneaza sa diversifice activitatea firmei si sa aduca tehnologie din strainatate. „Exista perspective de dezvoltare a organizatiei, dar ele sunt intr-un stadiu embrionar – aflam de la dl Dima. Vor fi adusi oameni noi, dar mi-e greu sa spun niste cifre, atata timp cat discutiile sunt la inceput”. Managementul spera sa readuca muncitorii buni care au plecat din fabrica.
Femeile gasesc usor
de lucru in Spania
Multi dintre ei au profitat de dreptul de a primi compensatii, solicitand sa fie trecuti in somaj, chiar daca nu le era amenintat postul. Cu banii luati si cu ce au mai agonisit sau imprumutat, si-au cumparat vize pentru a putea lucra in strainatate. In Fieni s-a creat o intreaga retea de intermediere a plecarilor. Cu 25 de milioane de lei se poate obtine, intr-o luna, o viza pentru una dintre tarile situate in spatiul Schengen. Pentru ca jumatate din bani se dau in avans, exista si destule riscuri de a pierde „investitia”. Cine nu intra insa in joc nici nu poate sa castige. La fel de bine se poate pierde insa toata suma, din cauza vamesilor care au dreptul de a interzice oricui sa treaca granita, daca li se pare ca nu este ceva in regula cu actele sau cu persoana respectiva. In aceste cazuri, intermediarii nu mai au nici o vina.
Cei interesati sa-si pastreze clientela pe termen lung asigura consultanta. Daca viza este luata in interes de afaceri, ei ii sfatuiesc pe oameni cum sa se imbrace si cum trebuie sa se comporte la vama pentru a nu trezi suspiciuni. Deoarece sunt nevoiti sa calatoreasca mult in „interesul serviciului”, unii dintre ei fac legatura intre cei plecati si familiile ramase in tara. Contra unui comision, aduc banii castigati in strainatate sau pachetele cu lucruri de valoare. r
In ultimii ani, in special de cand s-au facut restructurarile la Steaua Electrica, tot mai des se aude despre cate o persoana sau o familie ca a plecat sa-si caute de lucru in strainatate. Cei mai multi merg in Israel, pentru ca acolo se castiga cel mai bine: 1.000 de dolari pe luna. Conditiile nu sunt insa de invidiat. Se munceste greu si oricand exista pericolul expulzarii, pentru ca viza este acordata pentru un interval mult mai mic decat „sejurul” de lucru pe Pamantul sfant. O suma de bani ceva mai consistenta se strange in doi, trei ani. Ideea tuturor este sa puna cat mai mult deoparte, ca sa nu mai munceasca apoi in Romania. Nu pentru ca nu ar vrea, ci pentru ca sunt constienti ca nu au unde. r
De un timp incoace, foarte multi si-au indreptat atentia spre Spania. Ei spun ca acolo nu exista legislatie pentru expulzarea celor care locuiesc si lucreaza clandestin. Ba, mai mult, in Spania isi gasesc de lucru mult mai usor femeile. Pentru ingrijirea unui copil, a unui handicapat, batran sau bolnav, se pot castiga 1.200 de marci pe luna, in afara de masa si casa. „In Castilion, cica jumatate dintre oameni vorbesc romaneste. Sotia mea lucreaza acolo de cateva luni – aflam de la Ion Gugu, mecanic la Romcif Fieni. A plecat mai intai cumnatul meu. Apoi sotia mea si a lui. A fost trecuta fara sa vrea pe lista cu disponibilizati de la Steaua Electrica. Atunci cand s-a hotarat sa plece, am convenit sa stea doar cat sa-si faca rost de niste bani pentru a completa ajutorul de somaj. A gasit de lucru r
intr-un bar si castiga echivalentul a zece milioane de lei pe luna, asa ca si-a schimbat planurile”.r
O masina r
pentru o vizar
La insistentele sotiei care a gasit in Spania un job si pentru Gugu, acesta si-a depus cererea pentru a fi disponibilizat. Deoarece nu a mai avut de unde sa imprumute alti bani pentru viza, barbatul si-a vandut masina si este in stare sa-si dea si casa numai sa se vada mai repede langa sotie, in Spania. r
Joi, cand am ajuns in Fieni, el astepta telefon de la intermediar sa-si ia actele. Noaptea, urma sa se urce in autocarul care pleaca saptamanal de undeva, din zona Dorobanti din Capitala. r
Cu aceeasi nerabdare asteapta vizele si alte cateva vecine ale dlui Gugu. Barbatii lor au plecat de o luna in Spania. Unul dintre ei fusese nu cu mult timp inainte in Israel. Substantele nocive din fabrica de lentile unde se angajase i-au afectat insa grav vederea si a fost nevoit sa renunte mai devreme la calatoria de afaceri din Tara Fagaduintei. Toti banii castigati i-a folosit pentru amenajarea casei, care arata acum exact ca-n revistele straine. Din pacate, si in Spania a avut ghinion. Acum este nevoit sa lucreze impreuna cu ceilalti doi compatrioti pe un singur post, pana se vor ivi oferte de lucru la negru. r
Nici unul nu vrea sa se intoarca in tara pana nu-si va fi „amortizat investitia”. Ei spera sa se descurce mai usor cu ajutorul sotiilor, pentru care piata neoficiala a fortei de munca este mult mai bogata.r
In situatia acestor familii, in Fieni, mai sunt cateva sute. Toti cei care au prins gustul muncii pe la straini vor sa mai plece si a doua, a treia oara. De fiecare data trebuie insa sa aleaga alta tara pentru a putea obtine viza. Si, de fiecare data, spera ca la intoarcere sa gaseasca in Fieni altceva decat somaj si disperarea privind ziua de maine. tr
r
Risti, dar si castigi in Israelr
Octavian Iordanescu s-a intors din Israel de doar cateva saptamani. Vorbeste despre aceasta tara ca despre un taram miraculos. Aproape ca intuiesi in tonul vocii o urma de regret ca s-a intors acasa, dupa o pribegie de mai bine de trei ani. Experienta l-a marcat in mod vizibil. A descoperit, in afara de legendele crestinismului, un alt mod de a trai si de a gandi. A inteles, cu amaraciune, ca nu este bine sa traiesti printre romani nici macar in strainatate. r
„Prima data cand am plecat, printr-o firma autorizata sa intermedieze forta de munca, n-am apucat sa lucrez in Israel decat vreo doua saptamani. Pentru ca au plecat jumatate dintre cei trimisi pe santierul respectiv, patronul ne-a trimis pe toti in tara, de teama sa nu-si piarda dreptul de a mai obtine alte vize. Pe 29 decembrie, in preajma sarbatorilor, m-am trezit inapoi, cu un castig de 70 de dolari si cu o datorie de zece ori mai mare. Imprumutasem bani de la un unchi pentru a plati comisionul firmei de intermediere”.r
Sansa i-a suras destul de repede. Un evreu de nationalitate romana, poposit sa manance la carciuma unchiului sau, de peste drum, la care se angajase din nou, l-a ajutat sa plece iarasi in Israel. Tot pe un santier. „Firma care m-a preluat m-a vandut la altii. Din cei 9 dolari/ora, ei luau sase si eu primeam doar trei. Dar am invatat si meserie”. Pentru ca i-a fost greu sa se acomodeze cu romanii de-acolo, s-a decis in cele din urma sa-si caute de lucru pe cont propriu. Asa a inceput viata de fugar. Munca la negru in Israel inseamna sa ai sansa sa lucrezi sapte ani si sa nu te prinda nimeni sau ghinionul sa te descopere un control, dupa numai cateva ore, si sa te expulzeze. Octavian Iordanescu a reusit sa scape chiar din mijlocul unui astfel de control. L-a ajutat nu numai soarta, ci si si faptul ca a deprins limba si a invatat obiceiurile oamenilor. „Noi am fost obisnuiti aici sa nu prea muncim. Acolo, daca ai lucrat un minut, pentru un minut te plateste”. E drept ca nu s-a dat in laturi de la a munci sub nivelul lui de calificare. A lucrat si prin baruri, prin magazine, a facut si munci administrative pe la oameni mai instariti. Una peste alta, toate insemnau la sfarsit de luna o mie de dolari, pe care nu i-ar fi castigat in Romania nici daca ar fi lucrat 24 de ore din 24.r
Dupa ce-si va termina treburile restante si prin propria ograda, Octavian Iordanescu intentioneaza sa incerce sa lucreze din nou in strainatate. Poate in Spania, in Italia sau in Cipru. Nu s-a decis inca. Are multi prieteni din oras care au ajuns pe acolo. Din pacate, nu crede ca va mai putea castiga atat de multi bani ca-n Israel.tr