«Românii sunt hoți cu toții», spune cineva care prin prisma meseriei are de-a face cu o sumedenie de cazuri în care se încalcă legea.
Declarația a fost dată colegei noastre, Mirona Hrițcu, pentru materialul Fraudă de 12 mil. euro la o bancă din România. Ar trebui să ne întrebăm dacă nu e cazul să ne facem bagajele pentru Congo sau orice altă destinație unde să nu stai permanent cu ochii-n patru și mâna pe portofel. Două studii făcute de organizații cu renume au revelat o realitate interesantă: majoritatea fraudelor la care este expusă o companie sunt săvârșite de propriii angajați. În acest context, cazul Oltchim cu al său neperformant, dar veșnic, Constantin Roibu nu mai surprinde pe nimeni.
Pierderile de sute de milioane, datoriile gigantice acumulate, investițiile fără cap și coadă pot fi înțelese mai bine în contextul descris de persoana în cauză. De neînțeles mi se pare însă faptul că autoritățile nu au, de 20 de ani, absolut nicio reacție. Dacă dezvăluirile din presă (cea care nu s-a jucat cu degetele în borcanul cu miere cum au făcut-o Adevărul sau publicațiile trustului Intact) despre talentele ascunse ale domnului Roibu s-ar fi produs în lumea civilizată, ar fi ieșit un scandal național. S-ar fi lăsat cu anchete și paraanchete, destituiri și demisii de onoare, poate chiar cu mitinguri spontane. În România, însă, ministrul de resort tace strategic și așteaptă ca subiectul să fie dat uitării.
Singura șansă a companiei din Vâlcea este privatizarea. Timpul se scurge în defavoarea ei și o apropie de un deznodământ tragic în lipsa unui plan strategic corect și a unei injecții rapide de capital. Soluția este o acțiune de tipul celei de la Fondul Proprietatea, respectiv numirea unui manager specialist în finanțe, care să poată coordona evaluarea companiei și pregătirea ei pentru privatizare. Directorul Roibu nu face altceva decât să explice de ce privatizarea e bună în principiu, dar nu chiar anul acesta.
An după an, același text ne-a fost servit cu ajutorul presei cumpărate și binevoitoare. „Nu acum, poate la anul“, a repetat precum un patefon stricat ultimul dinozaur al managementului de stat pe stil predecembrist. Și poate că a avut dreptate, dar nu a făcut nimic în direcția declarată. Anul trecut, pe vremea când era ministru, Adriean Videanu a admis și el că asta e soluția, dar nici el nu a întreprins nimic decisiv în sensul privatizării. Și uite așa, toată lumea doarme liniștită, fiindcă domnul Roibu veghează pentru noi. Doar că somnul rațiunii – am aflat deja din cazul Vântu – naște monștri greu de stăpânit. Politica struțului aplicată de autorități până acum nu este o soluție. Problemele nu trec de la sine, se agravează.
Revista Capital așteaptă de la ministrul de resort măsuri de protecție la riscurile semnalate. Și niște răspunsuri.