Cu toate acestea, când vine vorba de fructe de mare, se constată frecvent așa numita „fraudă alimentară”. Iată despre ce este vorba.
Ce este „frauda alimentară” cu somon
După cum explică Tastingtable, aceasta se referă la practica de a denatura peștele vândut, fie intenționat, fie accidental.
Având în vedere procentul mare de fructe de mare care ajunge și în Europa și în SUA din diferite zone, nu ar trebui să ne surprindă că originile, speciile și mijloacele de prindere ale peștilor devin neclare în momentul în care ajung pe piețele locale.
Deci, teoretic, consumatorii ar trebui să se bazeze foarte mult pe etichetele de pe ambalaj și pe integritatea sau cunoștințele celui care pune acele etichete. Și nu ar trebui să se teamă că există informații false privind produsul cumpărat.
Practic, lucrurile nu stau deloc așa.
Pentru că este unul dintre cele mai populare tipuri de pește comercializat în America, somonul este și cel mai vulnerabil la etichetarea greșită. Câteva semne pot indica dacă somonul pe care l-am cumpărat, despre care credem că este sălbatic, chiar este așa și nu e de crescătorie.
Cum să depistați etichetarea frauduloasă a somonului
Etichetarea frauduloasă poate apărea în orice etapă a prelucrării somonului, de la transferurile pe mare cu barca și expedierea către angrosist până la reambalarea cu amănuntul pentru vânzări individuale.
Se poate întâmpla și atunci când comandați somon la restaurantele cu fructe de mare, mai ales dacă nu se menționează tipul specific de somon vândut sau servit.
Acesta este un semnal de alarmă, mai ales dacă eticheta sau meniul susțin că este prins în sălbaticie, și nu de crescătorie.
Această distincție este importantă, pentru că ne ajută să cunoaștem principalele tipuri de somon sălbatic.
Cele cinci categorii principale de somon sălbatic din Pacific disponibile în America, includ sockeye, coho, roz, chum și chinook, denumit și somonul- rege. Dacă ambalajul nu identifică tipul de somon, gândiți-vă de două ori la autenticitatea sa.
Aproape că toate etichetele care menționează „somon de Atlantic prins în sălbăticie” sunt frauduloase
Este ca și cum ați cumpăra produse etichetate pur și simplu „salată verde” în loc să se specifice romaine, iceberg sau rucola.
Somonul de crescătorie provine frecvent din regiunea Atlanticului, mai puțin din regiunea Pacificului.
De fapt, în ciuda reglementărilor stricte cu privire la somonul sălbatic, se pare că aproape că toate etichetele care menționează „ somon de Atlantic prins în sălbăticie” sunt frauduloase.
Dacă puteți arunca o privire asupra peștelui întreg, coada unui somon vă va spune dacă a fost prins sălbaticie.
Trebuie să aibă o coadă mare, în formă de evantai, obținută din înotul în ape deschise. Carnea va fi de un roșu mai închis, cu mai puțină grăsime albă. Un alt lucru de căutat în etichetarea frauduloasă este ceea ce se numește „cântărire scurtă”.
Dacă un pachet pretinde că are un anumit gramaj, dar somonul are o cantitate neobișnuită de grăsime, arată prea umflat de apă sau este ambalat în multă gheață pentru conservare, ați putea plăti, de fapt, pentru acestea.
De asemenea, aveți grijă la fileurile de somon pretăiate, cântărite în prealabil, etichetate cu același preț stabilit.
Diferențe între somonul sălbatic și cel de crescătorie
Somonul sălbatic trăiește într-un mediu natural: oceane, râuri și lacuri și este capturat. Dar, jumătate din somonul vândut în lume provine din fermele piscicole, care folosesc un proces cunoscut sub numele de acvacultură, pentru a crește această specie.
Una dintre cele mai importante deosebiri dintre somonul sălbatic și cel de crescătorie este hrana. Primul mănâncă alte organisme care se găsesc în mediul natural (plancton, creveți, pești mici), de aceea carnea sa are o culoare mai închisă, portocaliu-roșiatică.
Somonul de crescătorie primește o dietă procesată, bogată în grăsimi și proteine, care îl face să crească mai repede și să aibă dimensiuni mai mari.
