Riscul macro-economic şi cel al instrumentelor financiare derivate sunt de asemenea proeminente pe agenda îngrijorărilor bancherilor români.
„Pe măsură ce rata creditelor neperformante continuă să crească, ajungând la peste 22% în primul trimestru din 2014, mulţi bancheri români sunt preocupaţi de calitatea portofoliului lor de credite, precum şi de disponibilitatea capitalului, de vreme ce instituțiile de credit pot fi nevoite să ceară acţionarilor infuzii de capital pentru a se conforma cu normele prudenţiale ale Băncii Naţionale a României”, a declarat Paul Facer, Partener, liderul echipei de servicii de audit pentru sectorul financiar, PwC România.
„Este clar că în mediul post-criză, practicile de afaceri obişnuite nu mai sunt o strategie sănătoasă de creştere pentru băncile româneşti care trebuie să-şi ajusteze guvernanţa corporativă, practicile de vânzări şi de afaceri, precum şi să-şi redimensioneze echipele şi să le redefinească funcţiunile pentru a se adapta noii realităţi economice. De vreme ce băncile româneşti au trecut prin procese ample, şi uneori dureroase, de reorganizare în ultimii ani, bancherii sunt preocupaţi de eficienţa managementului schimbării şi de impactul pe care aceste schimbări îl vor avea asupra organizaţiilor lor în viitor”, a adăugat Diana Coroabă, Partener, Liderul echipei de servicii de consultanţă fiscală pentru sectorul financiar, PwC România.
Pe de altă parte, spre deosebire de ediţia precedentă a sondajului (2012), în care riscul de lichiditate era văzut ca una dintre principalele ameninţări pentru sistemul bancar din România, acest risc se pare că s-a estompat pe măsură ce bancherii locali au văzut că Banca Naţională a furnizat suficientă lichiditate în piaţă şi a micşorat treptat rezervele minime obligatorii.
La nivel global, supra-reglementarea şi riscul ingerinţei politice sunt pe primele locuri în topul riscurilor percepute de către bancheri.
Sondajul global Banking Banana Skins a arătat un mesaj clar din partea respondenţilor: povara noilor reglementări devine excesivă, ceea ce poate dăuna redresării şi creşterii economice.
Ingerinţa politică a fost de asemenea menţionată de către respondenţi ca generând mai multe costuri şi constrângeri pentru sectorul bancar. Cel mai ridicat nivel de îngrijorare privind ingerinţa politică este înregistrat în Europa, acolo unde au fost propuse şi adoptate mai multe măsuri, atât la nivel comunitar, cât şi naţional, pentru a face băncile mai sigure.
Cu toate acestea, sondajul global arată şi că percepţia generală privind riscurile pentru sectorul bancar a început să scadă, pentru prima dată după şapte ani, ceea ce sugerează că perspectivele sectorului se îmbunătăţesc.
Sondajul global arată că preocupările majore exprimate în ediţiile precedente privind disponibilitatea capitalului, lichiditate, calitatea portofoliilor de credite şi instrumentele financiare exotice au început să se diminueze. Deşi încrederea în perspectivele macro-economice a început să crească, sondajul a arătat şi că rămân îngrijorări privind stabilitatea din Zona Euro, precum şi temeri în creşteri privind pieţele emergente, îndeosebi China, acolo unde sectorul bancar este văzut ca fiind sub presiune. Procesul de diminuare a infuziilor de capital injectate de băncile centrale prin procesul de relaxare cantitativă este văzut drept crucial pentru perspectivele economice globale.
O diferenţă notabilă între sondajul din România şi cel global a fost nivelul redus de preocupare al bancherilor locali cu privire la riscurile tehnologice şi criminalitatea informatică. În timp ce la nivel global acestea sunt printre primele 10 riscuri menţionate, bancherii români le menţionează în mult mai mică măsură.
