Mai întâi, este prezentat în mare grabă la ştirile TV. Concluziile sunt greu de reţinut pentru că ştirea dinainte, cea în care o tânără de 18 ani, însărcinată în luna a opta, şi-a ucis iubitul care intenţiona s-o părăsească, este, cu adevărat, memorabilă… A doua zi, apare şi în ziare, însoţit de un grafic meschin şi un comentariu sec. Seara, un moderator TV, în criză de subiecte, improvizează o dezbatere cu doi-trei analişti care explică de ce Băsescu a pierdut două procente şi cum a câştigat Becali un procent. Plictiseală. În următoarea zi, un editorialist, care avut răbdare să-l citească, va scrie un comentariu inutil. Dacă vreun partid de „buzunar“ nu trimite presei un comunicat în care să protesteze vehement faţă de această „manipulare“, atunci va fi dat uitării. Definitiv. Un sondaj în România trăieşte doar două-trei zile.

Barometrul de Opinie Publică al Fundaţiei Soros, un reper în radiografia societăţii româneşti, arată de ani buni că majoritatea românilor trăiesc prost şi că singura lor speranţă este că… „anul viitor, viaţa lor se va îmbunătăţi“. În fiecare sondaj, speranţa moare ultima… Nu am auzit vreodată ca guvernanţii să aibă insomnii pentru că majoritatea românilor au declarat că sunt nemulţumiţi (sau foarte nemulţumiţi) de activitatea Executivului, de lupta împotriva corupţiei sau de nivelul scăzut de trai. Nu am văzut până acum ca vreo autoritate publică să „treacă la acţiune“, „să se mobilizeze“ sau să declanşeze o campanie pentru că „a ieşit prost într-un sondaj“. Nu am reţinut ca vreun parlamentar să-şi exprime public îngrijorarea faţă de imaginea proastă a Parlamentului ce rezultă din asemenea cercetări. Poate că toate aceste pretenţii pot părea nişte naivităţi. (De parcă n-ai ştii în ce ţară trăieşti!) Altfel spus, sondajele… latră, guvernarea (sau mandatul de parlamentar)… trece. „Pulsul naţiunii“ nu îi interesează pe politicienii noştri, în schimb, sunt foarte atenţi la procentele pe care le-ar obţine „dacă în această duminică vor avea loc alegeri“ sau la „gradul de încredere“ acordat de populaţie.

Românii nu au nevoie de sondaje. Puse mereu sub semnul întrebării, contestate de idioţi şi atotştiutori, ignorate de autorităţi, răstălmăcite şi interpretate aiurea de analişti de conjunctură, sondajele sunt doar pretexte pentru disputele de la talk-show-uri. Într-o societate normală, un sondaj este întotdeauna începutul unei viitoare acţiuni.