O lectura superficiala a scrisorii trimise de Comisia Europeana guvernului de la Bucuresti lasa cititorului neavizat impresia ca functionarii de la Bruxelles, din lipsa de activitate, au tinut sa repete ceea ce stim. Nu de ieri, de azi, ci exact din momentul incheierii negocierilor de aderare, in noiembrie 2004, Romania a avut lista punctelor sensibile ale agendei aderarii la Uniunea Europeana. Ele au fost reiterate in aprilie – cuprinse fiind si in Tratatul de aderare, in iunie si in octombrie – in raportul anual de monitorizare, intocmit de Comisia Europeana. Totusi, intre cele mai recente semnale ale Comisiei Europene exista o diferenta de nuanta. Raportul de tara specifica, la evaluarea indeplinirii criteriului politic, ca Romania a “facut pasi decisivi” in directia restituirii proprietatilor. In limbajul de lemn al Comisiei, aceasta este o lauda, idee intarita si de faptul ca la capitolul “de indeplinit”, acest subiect nu figureaza. Ei bine, la exact doua saptamani de la acest verdict pozitiv, scrisoarea de avertizare indica restituirea proprietatilor ca fiind un proces aflat intr-o etapa nesatisfacatoare.



Ce s-a schimbat atat de mult intre cele momente, incat Comisia Europeana a tinut sa arate cu degetul in noiembrie, ca nefiind in regula, o chestiune ce era rezolvata in octombrie? Surse guvernamentale spun ca schimbarea de ton este determinata de lobby-ul Parlamentului European. Sub imperiul insistentelor unor eurodeputati de talia lui Kinga Gal sau a Alexandrei Dobolya, functionarii europeni vad astazi in gri ceea ce, pana mai ieri, era alb. Kinga Gal, politician maghiar in Parlamentul European, declara in exclusivitate revistei Capital, cu ocazia raportului Moscovici, ca unul dintre obiectivele pe care le urmareste este “ca maghiarii din Romania sa fie lasati de catre guvernul roman sa decida singuri, autonom”. Talentul si perseverenta politicienilor “lobby-sti” din noile state membre au dat, iata in acest caz, roade. Comisia Europeana, un fel de guvern al Uniunii Europene, format, teoretic, din functionari ce sunt intai de toate cetateni europeni si abia mai apoi ai tarilor de origine, a fost convinsa sa-si nuanteze discursul, influentata fiind de Parlamentul European. Obsedata fiind de jocul de-a “uite clauza, nu e clauza”, opinia publica romaneasca nu a sesizat acest aspect, desi ar fi trebuit sa o faca. Nu atat pentru ca exprima o inexactitate – restituirea proprietatilor nu mai este de mult o problema politica in Romania, cat pentru ca da nastere unui precedent periculos, acela al posibilitatii ca un organism cum este Comisia Europeana, sa se razgandeasca in privinta propriilor decizii.

Lectii la economie, mediu si justitie pentru un an si jumatate

Scrisoarea de avertizare puncteaza:

• Libera circulatie a marfurilor – implementarea legislatiei achizitiilor publice

• Dreptul societatilor comerciale – implementarea legislatiei privind proprietatea intelectuala
si industriala, lupta impotriva pirateriei si a contrafacerilor

• Agricultura – agentiile de plati, Sistemul Integrat de Administrare si Control (IACS), controlul bolilor la animale, identificarea si inregistrarea animalelor, punctele de inspectie la frontiera,
modernizarea unitatilor de procesare a carnii si laptelui

• Impozitarea – asigurarea interconectivitatii sistemelor informatice cu cele din UE

• Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale – consolidarea capacitatii administrative, implementarea masurilor de management financiar si control

• Mediu – consolidarea capacitatii administrative a institutiilor implicate in implementarea legislatiei comunitare privind poluarea industriala

• Justitie si afaceri interne – intensificarea eforturilor de asigurare a deplinei conformitati cu procedurile si standardele frontierelor externe ale UE; lupta impotriva coruptiei.

Europarlamentarul maghiar Kinga Gal este unul dintre cei mai eficienti lobby-sti ai vecinilor nostri in Parlamentul European

Leonard Orban: “Sa nu fim naivi!”



Leonard Orban, secretar de stat in Ministerul Integrarii Europene, dezminte interpretarile dramatice date avertizarilor Comisiei Europene

Capital: Domnule Orban, este scrisoarea Comisiei un ultimatum?


Leonard Orban: Nu este nici un ultimatum si nici o procedura unicat, aplicata doar in cazul Romaniei. Ne aflam intr-o situatie similara cu statele noi membre, care au primit si ele acelasi tip de mesaj, avand cam aceleasi probleme de rezolvat.

Capital: Este totusi surprinzator ca la doua saptamani de la prezentarea raportului de monitorizare a progreselor Romaniei, Comisia Europeana trimite Guvernului un document oficial care contine cam aceleasi observatii.


Leonard Orban: Scrisoarea de avertizare ar fi sosit la Bucuresti chiar mai devreme, dar functionarii de la Bruxelles au avut cateva zile libere. Primirea ei nu a surprins guvernul, pentru ca este vorba despre continuarea unui proces ce a inceput cu raportul de tara.

Capital: Observatiile din scrisoarea de avertizare nu sunt in premiera. De fapt, se regasesc in documentul de incheiere a negocierilor de aderare, din toamna anului trecut, au fost reluate in Tratatul de aderare, in aprilie 2005, apoi in scrisoarea de avertizare din iunie si, in fine, in raportul de monitorizare. Poate fi aceasta repetitie interpretata ca indicand faptul ca Guvernul nu a progresat deloc in indeplinirea angajamentelor asumate?


Leonard Orban: Sunt in discutie probleme deosebit de complicate, a caror rezolvare nu se poate face peste noapte. S-a lucrat si se lucreaza intens, dar a crede ca schimbarea se poate produce brusc este o copilarie. Sa nu fim naivi. Discutam despre modernizarea unei tari, iar acesta este un obiectiv pe termen lung.

Capital: Uniunea Europeana stie ca modernizarea tarii dureaza decenii. De ce atunci atata severitate, cu atat mai mult cu cat exista state membre care nici acum, dupa zeci de ani de la aderare, nu sunt armonizate cu cerintele Comisiei?


Leonard Orban: Fac o comparatie cu examenul de obtinere a permisului auto. Ca sa-l iei, trebuie sa fii perfect la teorie si la practica. Cei care sunt deja soferi, nu mai respecta cu atata strictete regulile. Isi permit. Nu suntem inca in aceasta pozitie. Simt nevoia sa punctez aici ca eforturile, costurile care le insotesc si sacrificiile pe care le facem nu sunt la cererea nimanui. Oricum am fi urmat acest drum pentru ca economia romaneasca sa faca fata conjuncturii actuale.