Șopârlele scufundătoare, animalele care arată ca cele din desenele animate
Cercetătorii au descoperit că șopârlele scufundătoare își pot crea bule de aer pe frunte pentru a respira sub apă, ceea ce le permite să rămână scufundate pentru perioade lungi și să scape de prădători.
În 2018, oamenii de știință au filmat pentru prima dată o șopârlă semi-acvatică cunoscută sub numele de anole de pârâu (Anolis oxylophus) care respira sub apă folosind o bulă de oxigen stocată în jurul botului. De atunci, s-a constatat că cel puțin alte 18 specii de anole fac acest lucru, inclusiv anolele de apă (Anolis aquaticus).
Într-un studiu publicat în Biology Letters, cercetătorii au testat aproape 30 de anole de apă și au constatat că cele care foloseau bule de aer rămâneau sub apă cu 32% mai mult decât anolele fără bule. Acest timp suplimentar petrecut sub apă le ajută probabil să se sustragă prădătorilor în sălbăticie.
Anolele de apă semi-acvatice își petrec cea mai mare parte a timpului trăind pe bolovani, aproape de malurile râurilor, în pădurile din Costa Rica și Panama. Atunci când sunt amenințate, au fost observate sărind în apa din apropiere pentru a scăpa.
Ce se întâmplă când se scufundă?
Atunci când se scufundă, aceste anole expiră pentru a crea o bulă care le înconjoară capul, ținută de pielea hidrofobă a șopârlelor. Pe măsură ce anolele expiră și inspiră, bula se extinde și apoi se retrage, ceea ce sugerează că acest lucru redistribuie aerul pe și în corpul anolei, oferindu-i suficient oxigen pentru scufundări lungi.
Pentru a testa acest lucru, oamenii de știință au colectat 28 de anole de apă din Rio Java din Costa Rica și au aplicat o substanță pe capetele a 13 dintre anole pentru ca pielea lor să nu mai respingă apa. Cea mai lungă scufundare înregistrată a fost de 477 de secunde în grupul de control, în timp ce cea mai lungă scufundare inclusă în analiză a fost de 254 de secunde în grupul cu substanța aplicată.
În medie, anolele fără substanța aplicată au petrecut sub apă cu 67,5 secunde mai mult decât cele cu substanța. Diferența dintre timpii de scufundare ar fi putut fi mult diferită dacă experimentul ar fi fost efectuat în mediul natural și nu în rezervoare, scrie LiveScience.