Sorin Ovidiu Bălan: Ţepe imobiliare nu se dau doar la Nordis
Din păcate însă, patronii de la Nordis şi gaşca lor nu sunt singurii care s-au adunat la oala cu ciorbă. Ei au fost unii dintre campioni şi cazul s-a mediatizat pentru că în poveste sunt amestecate şi persoane publice, de ambele părţi ale baricadei, adică ţepuitori şi profitori, versus ţepuiţi.
Sunt încă multe alte firme de „dezvoltatori imobiliari” care dau ţepe uriaşe, cu cifre destul de apropiate de Nordis, dar asupra cărora nu se apleacă nimeni. Eu cred că aceste ţepe, date unor oameni de rând, deşi poate cifrele nu sunt atât de spectaculoase ca la Nordis, sunt însă mult mai dureroase. Pentru că Nordis a ţepuit în general oameni care aveau bani, făceau investiţii şi nu au rămas în drum după ce au fost păcăliţi. În cazul unui om de rând, o ţeapă imobiliară îi poate ruina viaţa. Pentru că un om care trudeşte având venituri normale, face secraficii mari pentru a avea o casă.
Nu doar că se lipseşte de vacanţe sau o ieşire în oraş. Strâge serios cureaua, afectându-i, lui şi familiei lui, inclusiv copiilor, calitatea vieţii de zi cu zi. Iar când mai şi rămâne pe drumuri, şi cu banii luaţi după aceste sacrificii, totul devine o dramă. Şi vă pot spune din experienţă că am întâlnit astfel de drame care s-au sfârşit tragic. Oameni care nu au mai rezistat şi fie că au murit subit, deşi până atunci nu se ştiau cu nicio boală, fie şi-au pus capăt zilelor.
Să vorbim acum şi pe exemple. Pe tipuri de ţepe, pentru că un escroc nu seamănă niciodată cu colegul de breaslă
Fiecare cu metoda lui. Există la Galaţi o firmă care are un stil mai aparte de a ţepui. Ţintele le alegea departe de sediu, în Ardeal. Escrocii mergeau acolo şi mai întâi ocheau victima.
Adică proprietari care fie că voiau să-şi reabiliteze casele, fie că voiau să mai construiască prin gospodărie câte o anexă. După ce băteau palma şi le luau banii, fie un avans consistent, fie pe toţi, la cei mai naivi, aduceau la faţa locului câteva scânduri şi fierătanii, le depozitau, o zi sau două mai treceau pe acolo, făcându-se că tot măsoară că, vorba ceea, sloganul oricărui meşter faur: „măsori de şapte ori şi tai o singură dată”, beau o pălincă de „spor la treabă”, după care o tăiau de tot cu banii şi nu-i mai vedea nimeni.
Sunt zeci de plângeri pentru firma din Galaţi, dar ţeparii îşi văd în continuare, liniştiţi, de treabă, jucând aceeaşi piesă de teatru: alegerea victimei, circul cu adusul materialelor, palinca aldămaş şi încasarea banilor şi, ultimul act, dispariţia cu prada de la cei ţepuiţi.
O a doua formă de ţepuire este mult mai elaborată, iar ţepuitul are toate şansele să nici nu-şi dea seama niciodată că i s-au luat bani pe ceea ce nu i s-a dat. Ea a fost descoperită de curând de către ANPC, la unul dintre dezvoltatorii imobiliari importanţi din zona de nord a capitalei. Aştia ce făceau? Aflăm din comunicatul ANPC: „Abateri grave de la legislaţia în vigoare, cu privire la informarea corespunzătoare a consumatorilor şi respectarea condiţiilor legale privind suprafeţele minime ale unităţilor locative.”
Mai pe înţeles, ce înseamnă asta?
Că apartamentele pe care le vindeau, nu aveau suprafaţa prevăzută de lege. Erau mai mici. Adică, luau banii oamenilor, pe nişte suprafeţe care, în realitate, nu existau. Conform legii, un apartament cu o cameră, trebuie să aibă minimum 37 mp, unul cu două camere minimum 52 mp, iar un apartament cu trei camere minimum 66 mp.
ANPC a şi luat prima măsură: „În conformitate cu prevederile Legii 114/1996, va fi dispusă închiderea definitivă a unităţii”. „Bob cu bob, patriei snop” se spunea pe vremuri, când elevii şi studenţii mergeau voioşi şi obligatoriu la muncă patriotică. Adaptată la acest caz, lozinca ar suna aşa: metru pătrat, cu metru pătrat, se face snopul mare de bani din ţepat. Nu mai puţin de 239 de apartamente au fost oprite de la vânzare de către ANPC, pentru că nu corespundeau standardelor.
