„Dacă aş dori să fug de justiţie, nu m-aş refugia într-un spital din România, ci m-aş duce să prind peşte în Caraibe”, susţine Vîntu, precizând că o „nefericită întâmplare aruncă în interiorul acestei perioade şi un termen al procesului în care sunt implicat”.

În plus, în comunicatul de presă transmis, Sorin Ovidiu Vîntu aminteşte de „ura profundă” pe care i-o poartă Traian Băsescu, susţinând că „acest proces nu e nimic altceva decât expresia urii profunde (…) o ură care este slujită prin intoxicare, manipulare şi abuzuri”.

Omul de afaceri nu-i uită nici pe „jurnaliştii săraci cu duhul” din „presa de partid” pe car e îi acuză că „împărtăşesc nu doar admiraţia şi supunerea faţă de idolul lor, ci şi un IQ de nivelul unui păstârnac”.

În optica lui Sorin Ovidiu Vîntu, procesul în care este acuzat favorizarea infractorului Nicolae Popa nu s-ar baza  decât pe acuzaţia că „i-am împrumutat pe părinţii unui prieten cu 20.000 de euro”.

Mai mult, Vîntu spune că starea lui de sănătate nu are nicio legătură „cu acest simulacru de proces”.

„De aceea, nu voi invoca nici amestecul lui Băsescu, nici starea mea de sănătate. Drept urmare, vă asigur că sunt sănătos tun şi foarte bun prieten cu Traian Băsescu”, conchide Vîntu. Surse apropiate lui Sorin Ovidiu Vîntu au confirmat pentru EVZ autenticitatea comunicatului de presă.

    * Sorin Ovidiu Vîntu are interdicţia de a părăsi România, după ce măsura a fost dispusă de Curtea de Apel Bucureşti pe 16 septembrie 2010, în dosarul în care SOV este judecat pentru favorizarea fostului director al Gelsor, Nicolae Popa. La mijlocul lunii decembrie, avocaţii omului de afaceri solicitau magistraţilor ridicarea interdicţiei de a părăsi ţara aplicate clientului lor, motivând că acesta trebuie să se interneze într-o clinică de cardiologie din Viena. În sprijinul cererii, reprezentanţii legali ai lui Vîntu au prezentat în instanţă o recomandare medicală semnată de un ginecolog din Austria.

    * Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată pentru că în perioada octombrie 2009-ianuarie 2010 i-a transmis lui Nicolae Popa, aflat în Indonezia, două tranşe, de 50.000 de euro şi 20.000 de euro. Suma îi era necesară lui Popa pentru a se ascunde de autorităţile române, interesate să pună în executare mandatul european de arestare emis pe numele său. Fostul director al Gelsor  a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă la 15 ani de închisoare.